Din pacate,am pacate...

Am avut o viata,dar din pacate,de multe ori,ceea ce ar trebui sa fie un lant al amintirilor placute,este doar un lant al dezamagirilor.Iar asta cred ca tine de modul in care oamenii se raporteaza la dragoste.Atunci cand suferi mult,se acumuleaza o gramada de energii negative,aduni frustrari si resentimente si uiti practic ceea ce a fost frumos in viata,bucuriile pe care le-ai avut.Culmea e ca in momentele de suferinta,foarte multi oameni se indragostesc din nou.Dragostea se naste din nemultumiri legate de propria persoana si de propria soarta.Oamenii cauta dragostea si pasiunea atunci cand viata ii dezamageste si mai ales cand au nevoie de o alta persoana pentru a umple golul din sufletul lor.Oamenii privesc dragostea ca pe un colac de salvare,astfel,ei incearca sa gaseasca in cealalta persoana perfectiunea pe care nu o gasesc in ei.Pentru ca celalalt este din start condamnat,si se pune pe umeri o presiune pe care de cele mai multe ori nu si-o doreste.Nimeni nu te poate salva,asta este o sarcina care-ti apartine.Atunci cand colacul de salvare incepe sa piarda aer,multi migreaza catre un alt colac,si uite asa mai adauga o zi la dezamagire.Dragostea se situeaza la polul opus,ea fiind nascuta din nevoile emotionale.Am iubit mult,din tot sufletul,altfel ce sens ar fi avut sa fiu tot dezamagita.Multe se schimba in viata,si astazi cand ma gandesc,singurul lucru care il pot obtine e un suras.Da,el va fi tot timpul unul dulce,un zambet de rememorat mereu,dar atat si poate,amicul meu.Odata cu viata si timpul,cu toate lucrurile si sentimentele,care ma acompaniau,trebuie sa invat sa rad,sa nu uit sa zambesc niciodata,sa vad partea buna a lucrurilor.Incet,incet am invatat,iarasi s-au schimbat lucrurile.Am gresit,si probabil inca gresesc,maine e ziua aia.E ziua ta,si sa iti pot sopti la ureche,va fi totul bine.Nu stiu ce e cu viata asta,pe care am promis ca o voi trai cum imi dicteaza inima,insa de cele mai multe ori fac ceea ce imi dicteaza frica,imi e frica sa nu gresesc,dar probabil asa gresesc cel mai tare.Vreau sa cred ca totul e doar o iluzie,e frica.In fiecare zi inveti un nou amanunt al vietii,e ca un curcubeu si poti combina culorile pentru a iesi in fiecare zi o alta nuanta.Imi place sa combin culorile inchise dar si culorile pline de speranta,astazi combinand rosul cu negru.Spunand lucrurilor pe nume,nu stiu daca am mai simtit asa ceva,facand un rezumat la trecut.Din pacate,am facut si eu pacate!