Sunt trecuta dar nu intrecuta,sunt pestrecuta dar nu acuta.Sunt abatuta dar nu batuta.Sunt trecuta de 60 de ani,dar nu statuta.Sunt asa cum sunt,dar nu ma dau batuta.Pe aceasta scara care coboara in abisurile intunecate sufletesti,se afla,cei care trebuie sa invete marea lectie oferita personal.Suferinta te face mai destept.Nu putem controla tot ce se intampla in jurul nostru dar putem controla modul in care alegem sa reactionam.Toate starile prin care trecem sunt perfect umane,si acceptandu-ne,ne putem privi cu compasiune si descoperi aspectul divin.Totusi suferinta este o cale spre evolutie spirituala,desi toata lumea fuge de suferinta si am vrea sa avem parte doar de fericire.Daca vrei sa ajungi in varful muntelui este nevoie sa-l urci,iar experientele intalnite in timpul urcusului te imbogatesc.Sunt foarte putini cei care accepta de buna voie un efort.Inlauntrul fiecaruia dintre noi salasluiesc doi lupi,supravietuieste cel pe care il hranesti mai mult.Odata mi-am raspuns,poate ca lupta intre bine si rau nu se va termina niciodata.Incerc sa mor in fiecare zi,fata de mine insumi.De aceea,sa omoram madularele noastre care sunt pe pamant,asteptand fericita noastra nadejde si aratarea slavei marelui nostru Dumnezeu.Tot ce sunt acum,sunt prin harul Lui Dumnezeu si harul Lui fata de mine e nemasurat.Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt,si harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic.Azi sunt fiica de Rege si vreau sa traiesc in asa fel ca Tatal meu sa Se mandreasca cu fiica Sa.Nu am atins desavarsirea,si momente de indoiala ma mai cuprind.dar privesc spunandu-mi,numai El ma poate schimba dandu-mi mangaierea.
