Este adevarat ca noi romanii,suntem un popor legat de pamantul stramosesc si tinem obiceiurile,traditia si credinta.Batranii nostrii au trecut printr-un razboi,unii chiar prin doua,au cunoscut toate cotiturile istoriei.Astazi,cu aceeasi demnitate privesc inainte.Sunt niste invingatori.Aceeasi batrani a exprimat dorul inimii romanesti pretutindeni,aceleasi datini s-au pastrat din an in an.Romanul a patruns adanc in tainele firii si sufletului,tresarit de glasul frunzelor din codru si de sopotul tainic de izvor,prefacandu-le in cantec.Sunt inca multe case in care se pastreaza din batrani obiceiul impodobit cu blide si stergare tesute cu mestesug,stergarele cu motive populare.Aceste fapte au ramas in folclorul roman,fiind transmise din generatie in generatie.Poezia cantecului nu cunoaste limite.Pana sunt lemne si pari,nu mi-e frica de jandari,pana este lemne la noi,nu mi-e frica de ciocoi.Obiceiurile au fost legate in trecut de credintele din popor.Aceste credinte au fost legate de natura,de destinul omului in lume.Foaie verde,frunza lata,ce te uiti,gura cascata?Biruinta nu-i obligatorie,obligatorie e lupta.Trebuie sa avem mintea aspra si inima blanda.Credinta e suprema arma,care anihileaza toate necesitatile,si pulverizeaza hazardul.Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta,ci ne pune la indemana miracolui de a o indura.Numai in momentele petrecute in linistea fiintei noastre ne vom putea cunoaste cu adevarat.De mult lumea are parerile ei,unele rezoneaza cu noi,iar altele mai putin.Numai petrecand timp in liniste si in singuratate,meditand la aspectele vietii noastre si coborand adanc in interior,vom fi capabili sa descoperim ce este cu adevarat benefic pentru noi,si vom putea face acest lucru fara sa judecam alte pareri sau alte drumuri ale altor oameni.Fiecare are capacitatea de a se cunoaste pe el insusi si de a-si parcurge calea in modul lui.Nu stim niciodata ce lectii are fiecare de invatat si totodata,nu stim niciodata cum anume trebuie sa se petreaca lucrurile in viata,ca sa poata fi pregatit sa-si invete lectia.Nici o cale nu este de judecat,insa este important sa stim sa acceptam si sa respectam caile tuturor,fara sa ne-o pierdem pe-a noastra.Adevarul nu va putea veni niciodata de la oameni,ei ne sunt doar mesagerii,adevarul nu poate fi rostit,insa poate fi trait,simtit si recunoscut in fiecare fibra a fiintei tale.Dar il poti gusta doar in adancul inimii tale,unde este indeajuns de multa liniste si curatenie pentru a putea face diferenta dintre ceea ce este real si ceea ce nu este.Asculta si respecta totul si pe oricine,dar nu uita sa te verifici in tine insuti.Reintoarce-te in interior ori de cate ori simti ca vocea lumii striga prea tare,incat nu mai auzi clar si limpede vocea interioara.Indoieste-te de toate,gaseste-ti propria lumina.Sa nu crezi nimic din ce ai citit sau ai auzit,chiar daca am spus-o chiar eu,daca nu este in acord cu propria ta gandire si cu propriul tau bun simt.
