Azi am invatat ceva nou.Sunt momente in care cred ca ceea ce vad este ceea ce este.Iar adevarul este ca nimic din ceea ce vedem nu e adevarat.E o poveste pe care ne-o spunem,e o realitate pe care o interpretam.Unul dintre cei mai intelepti oameni pe care ii cunosc,spune asa"Din ceea ce vad sau aud,cred jumatate sau chiar mai putin.Timpul imi va arata care este adevarul."Ceea ce am invatat eu,legat de ceea ce am spus mai sus,este ca in primul rand trebuie sa iti cunosti propriul tau adevar.Sa il recunosti,este blestemul timpului,sa il vorbesti,sa il impartasesti cu cei care conteaza,cu integritate si convingere,chiar daca se vor supara.Cele trei reactii pe care impartasirea adevarului meu le-a cauzat au fost,indiferenta,respingere si acceptare.Din toate lectiile pe care le-am primit,acelea revelate de adevar au fost cele mai importante,chiar si atunci cand gustul a fost amar.Sunt responsabila pentru ceea ce spun,nu pentru ce intelege celalalt.Nu sunt aici sa impresionez pe nimeni.Nu sunt aici sa fac pe plac nimanui.Sunt aici pentru ca am ales sa imi asum responsabilitatea de a impartasi adevarul cu ceilalti.Nu e nevoie decat de putin curaj sa vezi realitatea asa cum e.Lucrurile nespuse la timp se amplifica.Sunt trei lucruri pe care mi se par,curajul,inteligenta si integritatea.Curajul de a fi tu insuti,de a spune nu,de a lupta cand viata e prea grea,de a renunta la lupta,de a nu iti vinde valorile pe cativa arginti.Acesta e curajul care imi place.Inteligenta in toate formele ei.In comunicare,in logica,in emotii.Fiecare dintre noi e inteligent,cu exceptia celor care nu sunt.Una dintre obsesiile mele este sa nu discut politica,doar sa vorbesc de bine,mai intai cu mine,daca e bine.
