Si a mai fost…

Tu stii cat te iubesc?Nu stiu daca ma intelegi,eu nu stiu pe cine sa aleg.Te aleg pe tine,sau ma aleg pe mine,dar noi amandoi,nu putem sa stam.Si cerul nu e totdeauna albastru,dar am ramas in suflet doar cu-n albastru de metil si suspin.Si vara cu zilele ei se duc,si campul s-a vestejit,te-am asteptat,dar n-ai venit.E tarziu,si toamna inca n-a venit,fruzisul e tot ravasit,de-atata plans,m-am ratacit si am racit.Plangand pe drumuri am ramas,si tu tot nu ai venit.Si cand iarna din nou va venii,tu de mine nu ai sa mai stii.E prea tarziu,nu mai venii.Nu a fost nimic,din ce-a putut sa fie,si ce-a putut sa fie s-a sfarsit,dar nu am inebunit.De simplul fapt divers,asa a fost sa fie.Mi-e dor de un lucru care,sa nu le intalnesc,mi-e scris.Bibelou de portelan,esti tu,a mea iubire,un obiect cu existenta efemera,te regasesc pe aceiasi etajera,atunci cand de tine am uitat.Acum te intreb,bibelou de portelan,de ce nu te-ai spart?Nu a fost o iubire,a fost o nebunie,ce-am vrut sa fie,doar o romanta fara nume,in ceasul ce apune,de pe urma.A fost un vis,un cantec mult prea fericit,adus de pasari calatoare,in toamna din departare.Si a mai fost refrenul vietii mele,cu care altadata un poet l-e scria,pe marginile lacului,cand erau demult uitate.A fost un vers scris dintr-o melodie,si o poveste care-mi apartine mie!Am fost,a fost,si a mai fost.