O mostenire de la mine…

Psalmul 107:8 O,de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!Sa ramana-ntotdeauna amintirile frumoase,ce pastreaza in suflet pace,si clipele bucuroase.Doar Domnul mi-a ramas,si-al diminetii ceas,chiar si clipele de la amiaz,si-al serii tainic ceas prin harul minunat.Sa furi idei de la o persoana se numeste plagiat.Sa furi de la mai multe se numeste cercetare.Daca razi de greselile pe care le faci s-ar putea sa iti lungesti viata.Daca razi de greselile altuia s-ar putea sa ti-o scurtezi.Cand vezi ca ai aceeasi parere cu majoritatea,este bine sa mai reflectezi o data.In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi,trage si impinge.Rasul este cel mai bun medicament pentru trup si suflet,si din fericire,poti avea o multime de motive sa razi si sa fii optimist.Cineva mi-a spus ca sunt haioasa si cleioasa,dar eu va spun ca sunt si artagoasa.De toate ma leaga,inima mi-e bleaga si pribeaga.Daca ma intrebi cum sunt?Eu acuma vin si-ti spun.Plina de pacate,dar cu sange au fost spalate.Plina de durere,dar mai primesc si putina mangaiere.Plina de pelin,ca vomit venin,si Cerul nu e tot senin.Plina de tristete,traiesc cu blandete,si invat din povete.Plina,doar goala de mine,sa nu fac rusine.Plina de Harul Sau,cand ma apropii mereu de El.Plina de plinatate,doar Domnul imi face dreptate.Acum cred ca stii cum sunt,doar Domnului ma supun!Mi-e greu ca sa descriu ce simt si cum ma simt,in suferinta am invatat,o perla ca sa fiu.Eu voi trai o vesnicie,in vesnicie.Trist si foarte adevarat,azi lumea traieste in pacat,si eu de toate m-am saturat.Traiesc cat imi merge bine,si cand nu mai stiu de mine,altii o sa se lupte cu mine.Nu stiu cum voi accepta,ca de acum viata imi este tot mai grea,si zilele nu le voi mai numara,caci privirea imi este sus la vesnicia mea.Cate zile eu traiesc,vreau sa ma fericesc,si de bine de voi da,totdeauna eu voi canta.Si atuncia cand mi-e greu,nu vreau sa stau pe spatele tau.Atat cat voi putea,o baie de ma voi spala,mancare fie ce va fii,numai pe pielea mea voi sti.Nu vreau sa ma gandesc la bogatie,nici la o alta inparatie,vreau inima curata sa-mi fie,pentru a Domnului vesnicie.Azi parca mi-am scris testamentul,nu vreau sa dau fata cu cimentul,nici sa ma gandesc la o cutie,ca ori cum,ea no sa mai invie.Am ales ce vreau sa fie?Bunatate,dragoste si credinciosie,pentru toti oamenii dragi mie.Viata nu este usoara,nu e cum o canti ca din vioara,si nu poti sa le dai toate pe moara.Este viata un blestem,sau cum iti asterni dormi pe buruieni.Nu sunt inger dar nici demon,sunt asa cum sunt sa fiu.Nu ma transformez eu tie,nici daca ridici o palarie,eu sunt asa,sunt doar femeie.De ce am venit asa pe lume?Asta numai Dumnezeu o stie.Si ce daca sunt femeie?Nu m-as schimba cu alta nicidecum,si nu-mi trebuie puterea nimanui.Daca am ajuns bine pana aici,eu nu vreau sa fiu lipici.Nu o sa ma lipesc de nimeni,am si eu destule pasarici.Vezi tu,cum dai,tot nu iese bine.Ce sa va mai dau,daca nici eu nu mai am.Cred ca ati inteles destul de bine,viata nu se termina aici.Chiar daca traiesti si pe furisi,lumea zice,ca nimic nu-i interzis.Nu va luati dupa sfatul meu,sa nu dati si voi de greu.Multe nu am invatat,dar examene de viata am dat.La unele am buctat,la altele am copiat,dar originalul nu vi l-am dat.A fost foarte greu,chiar daca experiente am invatat,viata tot in picioare m-a calcat.Asa a fost,nu mult am rezistat,ca iarasi m-am impedicat,si din nou la lupta am intrat.Se zice ca viata e o lupta,dar eu m-am tras tot pe burta,si a fost tare crunta.Nu fiecare e la fel,altul e mai finel,si altul mai prichindel,poate tras chiar si printr-un inel.Uite asa eu m-am luptat,dar inca lupta nu sa terminat.Stiu ca nu traiesc vesnic,dar ma pregatesc de vesnicie.Atunci am inteles eu bine,traieste azi cum se cuvine,ca maine poate cine stie,no sa mai fie!Eu nu traiesc vesnic,amintirile raman vesnic.Curajul de a merge inainte si de a birui.Curajul este inceputul biruintei.Curaj este sa fii speriat de moarte si totusi sa incaleci pe cal.Curajul este o frica care si-a spus rugaciunile.Actiunile facute cu curaj nu au nevoie de trompeta.Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca sa nu ratam alergarea credintei noastre pe care o asteapta o mare rasplatire.Poetii au scris ca in cetatea unde mergem noi,florile nu vestejesc.Apostolul Pavel nu s-a ocupat de flori,ci el a scris despre stabilitatea cetatii unde merg toti credinciosii.Cert este ca florile nu vestejesc acolo.Florile sunt pe pamant pentru a ne arata maiestria si intelepciunea Lui Dumnezeu.Casa noastra nu e pe pamant,este in cer,si cred ca nu mai este mult,si Cel ce vine va veni si nu va zabovi.Domnul sa ne tina tari in credinta si sa ne ajute sa traim in asteptare,fara sa ne legam de aceasta lume,deoarece cetatenia noastra nu e pe acest pamant,fiindca noi suntem cetateni ai Lui Dumnezeu.Fiecare din noi sa le spunem celor dn jurul nostru sa vina la pocainta pina mai este har.In curind,statutul nostru de trecatori se va termina,noi vom primi cetatenia in imparatia care nu se clatina niciodata,si care este eterna.In cetatea unde merg eu,strazi de aur stralucesc.Pomul vietii acolo creste,florile nu vestejesc.Infloresc aici o vreme,dar curand se ofilesc,in cetatea unde merg eu,florile nu vestejesc.Multe lupte si necazuri,in viata intalnesc,n-or mai fi in Tara unde,florile nu vestejesc.Multi iubiti s-au dus acolo,si in slava stralucesc,ma asteapta si pe mine,acolo unde,florile nu vestejesc.