Aicia sunt de la intemeierea lumii mele,dar nu m-ai cunoscut,ca ai trecut rapid prin lumea cu zabrele.Dar va spun acuma voua,un secret mi-a spus mamica,ca sunt nascuta intr-o vara,si numele meu este pus de la o floare,Raveca,care talmacit inseamna,o splendoare.Frumoasa si tinara am fost o data,plina de avant si cugetata,si m-a iubit o lume toata.Acum savurez orice clipita,chiar daca aripile-mi sunt lasate,nu stau cu mainele la spate,ingenunchez pe cat se poate.Dar pe cat se poate,inlacrimez,si las trecutul de o parte,si tot oftez.Amurgul vietii mele vine,chiar si copacii pe strada ofteaza cu mine,ca vine toamna cu fosnet si frig,si frunzele cad,desmierdate si plang.Eu stau,si ma duc,si ma-ntorc,lumea profund ma-ntristeaza,de multe ori rad fara sens,dar viata ma fascineaza,pe drept!Multumesc,a mai venit o zi,sunt tot aici,si stau in casa,cu cei dragi ce viata-mi lumineaza.Atat e tot ce am nevoie,respir,vad,aud,ascult,si lumea toata mi-e tare draga,dar cu gandul,sunt tot in graba.Nu sunt asa de sanatoasa,dar Domnul cu Mila Sa induiosata,n-e iarta de toate pacatele lucrate,curate sau necurate,cu gandul sau cuvantul,si toate n-e sunt spalate.Acum am plecat,de toate relele am uitat,din nou in toamna am intrat,si de amintiri frumoasa mult m-am bucurat.De la intemeierea lumii mele,inca sunt aici,am rezistat,mai am o clipa,si te-am lasat!Putin m-am oprit si am cantat,o suita,o simfonie,o melodie sfanta vie,un dans de vals,mai un tango,o hora si un do bemol,o opera de sol major,ca nu mai vreau sa mor de dor,cu de toate vreau sa ma-nconjor,sa simt ca traiesc,si de toate sa iubesc!Va spun acum,un multumesc,ca ma citesti,si la mine te gandesti!
