Cred intr-o floare,cand o rupi,si pe ia o doare,dar nu cred in rutine ca ma baga in ruine.Cred in mine,dar mi-e greu sa mai cred in tine.Cred ca imi place linistea vietii,ca imi aduce in inima bucuria frumusetii,si lumea o sa ma cunoasca mai bine,de pe scena vietii.Nu am valoare,dar sunt o valoare,ce trece de ori ce valtoare.Nu sunt nici la vanatoare,ca nu vanez caprioare,ci vanez pe cei ce imi aduc inimioare cu mioare.Timpul este prea scurt,dar vreau sa-l fac sa fie lung,ca tu sa poti sa il ajungi.Ce valoare eu am?Nu ma estimez,ma simpatizez ca sunt asa de somez.Lumea ma intreaba cu ce ma ocup,si de ce nu ma duc,sa lucrez.Ei nu stie cat eu ma stresez,si cat de mult eu lucrez,ca trebuie sa rezistez.Dar ce conteaza,cum lucrez sau cat lucrez,e important ca ceva lucrez.Nu fiecare lucreaza la fel,sau dealtfel,ce te intereseaza,mie bine sa-mi mearga.Tu le tragi cum poti,eu cu caruta dupa hoti,si toti ne tragem,sa castigam zloti.Sa-mi treaca timpul cu folos,si sa-mi ramana numele cu un rost,am tinut post,si acum scriu un post.Fratilor,stiti ca va iubesc,dar nu cu o iubire sa va dusmanesc,vreau sa va plocesc.Nu clocesc,ouale se clocesc,eu va fericesc,sa uitam de tot ce e firesc.Dupa o munca de-o viata,sau o viata de munca,am cules ca nu am avut altceva de ales.Cu ce m-am ales?Cu batai si vanatai,dai pana creapa si cand toate te crapa,nu am ramas nici dreapta.Acum ma bat pe mine in piept,si-mi zic,bravo Raveca,ce mai astepti?Chiar nu mai astept de la nimeni nimic,copii sa-mi fie fericiti,nepotii sa-mi manance toti zlotii,ca doar pentru ei mai traiesc,si e bine de inteles,si cu mine,m-am inteles!Totul este cu inteles,cred ca si voi m-ati inteles.Postul meu este cat traiesc,pe scena vietii sa lucrez.Azi am avut cu nepotul meu Lucas,o confruntare,cand el creste mare,sa fim amandoi de valoare,si sa colaboram impreuna la o lucrare.El m-a asigurat,ca va face tot ce eu am inventat,in engleza si romana,pe scena vietii,cu adorare!Daca o sa ajung acele zile,mainile imi ridic mai sus,ca lumea sa ne sustina,sa nu intram in paragina.Sunt doar ganduri,printre timpuri,poate reusim,privindu-l.Azi ca si ieri,dar mai diferit,si ca altaieri.Maine,ca si poimane,dar tot diferit ca si razpoimane.Acum m-am gandit cum a fost,razieri pe nicaieri si am ajuns cu razputeri,dar si cu multe abateri si razbateri.Va multumesc de puteri,am scris peste puteri,si nu ma mai duc nicaieri.Cred in ce a fost ieri,dar pentru maine,nu cred ca nu va pot spune,cred in acum,dar nu cred ca nu o sa pic pa drum.Si daca cred,din nou ma incred sa privesc tot drept.Cred,si ma cred,ca sunt buna de drept!
