Fiecare cat rezista…

Rezist,si ma incapatinez sa raman neclintita in hotarare,sa persist.Spun ca o sa rezist.Cine stie ce-o sa fie?O sa fie!Asta nu depinde nici de mine,nici de tine.Dar ceva o sa fie.Ma duc cu gandul,ca ma bate vantul,sa nu-mi pierd nici consintamantul.Am vrut doar sa zic,sa nu ma stric,caci apoi o sa strig,si tare o sa plang.Si ma duc,si iar ma duc,si ma sui acui intr-un nuc,si o sa cant ca si un cuc.Unde sa tot ma duc?Ca tot nu ajung,la locul unde eu o sa ma culc.Amintirile ma napadesc,de dragoste le ocolesc,si tot dusa o sa ma gasesc.Vine o zi,si de bucurie eu voi stii,voi uita tot ce a fost si atunci nu va mai fii nimic de rost.Ochii imi ridic,privirea spre cer imi zic,si mai un pic.Nu mai e mult,o sa rezist,curaj Raveca,eu inca exist!Dar si traiesc,pe altii sa-i fericesc,ca eu sa nu ma prapadesc.O sa rezist,o sa inving,eu ma conving!Numai inainte,si voi invinge,chiar daca inima imi plange,mereu eu voi invinge!Ma incurajeaza,si ma lumineaza,lumea aceasta ma fascineaza,o sa scap o data si din beleaza.Scurt si cuprinzator,m-am facut aviator,si am invatat sa zbor!Mi-am dat drumul sus in zbor,si am mai trecut de-un nor.Tot inainte,tinta mi-e cerul,sa capat inelul!Sa cante Universul eu mi-am dat mersul,si am ingropat tot stresul,cu cantul si cu versul!Pana aici,si mai departe,te las pe tine frate.Dute mai departe!Ce sa iau,aspirina sau piramidon.Inainte de masa sau dupa masa.Cu apa sau cu ceai.Ma doare capul de prea mult malai.Am stiut eu ca nu-i rost de scai,cand de dureri de cap tot dai.Astea ma omoara pe mine,si sa uit de ele,scriu tot ce imi vine.Capul nu mi-l tai,chiar de pereti cu el eu dau,pun pareu ca bine il iau.Am crezut ca daca scriu,scap de naiba asa cum stiu.Aspirina am luat,capul nu s-a ameliorat,mai tare s-a agravat,dureri mai multe au avansat.Ce-s cu durerile de cap,nici nu pot face pitpalac,chiar de nu-i tufis,mie imi vine pe furis.Pitpalac intr-un copac,de dureri eu vreau sa scap.Am mai zis-o eu de mult,ca durerile de cap ma tot ajung,eu vreau sa fug,dar nu stiu cum.Vreau acuma sa va spun,o sa rezist mai mult de-acum,le sucesc si le zugrum,si le pun intr-un album.Le pastrez de amintire,pentru timpul care vine,sa-mi mai amintesc putin,de dureri chiar si de chin.E un chin sa ai dureri,mai manc si niste catei,de usturoi ca-s mititei.Ce solutie imi dati,cu ce voi va ameliorati?Aspirina sau piramidon,daca nu merg pe-un peron.Am mai tras eu si de asta,ca si basta,lu matasta,pana a rezistat si fasta.Cu dureri tot am ramas,basca mi-a picat din cap,si am trecut-o prin ciorapi.Oameni buni,spuneti ce sa mai fac?O sa mai tac!Stiu ca nu ma lasati,nici daca crap.Va las si tac,ca nu mai fac,m-am facut colac in pat.Toate cele bune,aspirina am luat,chiar de nu v-am scris pe plac,o sa rezist,ca ma fac.Pana aici am rezistat,merg inainte ca un soldat,drept si iluminat.Viata nu este batuta in cuie,dar te scoate si din cuie,si iti da niste cucuie,cand toate te incuie,si apoi altul te descuie.In cap mie imi puie,sa am grije pe cararuie ca nu vreau prostiile la cap sa m-i se suie.Omule sa pretuiesti,orice zi pe care o traiesti,ce a fost n-o sa mai fie,si ce va fii nimeni n-o sa stie.Bucura-te acum,ca timpul trece,dar durerea ramane,si numai Dumnezeu ma tine pe mine.Multi vor sa-mi ia glasul,dar poate sa-mi ia si ceasul,nu ma las ca lasul.O sa l-e vina si lor ceasul,sa stea fata in fata cu nanasul,si o sa l-e roseasca obrazul.Sa iesim afara din palat,si sa stam la cutezat,Domnul e asa de minunat!Drum bun,pe drumul cel bun,si sa ne facem mai buni!Cata vreme a trecut,cata vreme mi-a mai ramas?In ce ma priveste pe mine,am o vie dorinta sa va povestesc despre viata mea.Nu norul este vesnic,ci soarele-i acel,ce-nvinge si ramane,stapan peste noi si cer.Moartea nu ma inspaimanta,vesela o voi infrunta.Unii rezista altii nu,eu am rezistat pana acum.Nu stiu cum,o sa mai rezist si pe mai tarziu.Cand vrei sa faci o schimbare in viata,intalnesti rezistenta de-a lungul drumului.O strategie de te lasa fara putere,este strategia fortei coplesitoare.Prea des se face o schimbare,ce nu te omoara,te face mai puternica.Imagineaza-ti cum ar fi viata,daca ai putea sa iti realizezi majoritatea obiectivelor de la prima incercare.Aceasta a fost pentru mine,inca una si mai mare.Rezistenta forta si cadenta,cine nu mai poate mainile la spate,ati mai auzit voi din acestea?Daca esti aici si citesti aceste randuri,atunci e bine.Da,eu am descoperit cum sa rezist vremea pasilor marunti.Unii vor sa faca ceva deosebit de mare si fac pasi mari,cand in realitate ei au nevoie sa faca un pas mic si sigur si apoi un altul.Unora le plac gesturile mari,in timp ce altii prefera actiunile mici.Dar asta este doar concluzia mea.Rezistentii vor rezista pana la sfarsit.Totul ce este in lume este un vis trecator,cat ai cauta,straine,nu vei gasi ajutor.O,azi,de ce nu vii?Vino,la Domnul tau!Frageda-ti mai este viata si nu stii cum s-o traiesti,zile una dupa alta,au trecut,dar si tu treci.Nu mai sta in nepasare,soapta rea sa n-o primesti.Azi prin a Lui bunatate,fericirea dobandesti.Te-ai gandit ce-ti sta in fata?seama de toate vei da.Dupa faptele facute plata tu o vei lua!Stii ce-nseamna fericirea?sa te-mpaci cu Dumnezeu.El iti este Creatorul fiintei sufletului tau.Am invatat ca in aceasta viata totul este trecator,tot ce este sub soare este o desertaciune.Totul este dezamagitor,te pierzi printre clipe traite si amintiri ce inca dor,dar in viata trebuie sa te ierti sa poti privi spre viitor.Ajung la concluzia ca in aceasta viata sunt doua feluri de oamenii rai si buni.Unde simti ca nu este locul tau fugi,nu lasa raul sa te domine.Daca inima te doare peste masura,hai sa iti dau un indiciu,ridica privirea in sus.Trecatoare este viata,trecator este gandul,povestea vietii se scrie zilnic,faptele vorbesc.Totul vine,totul trece,insa tu nici nu ai habar,ca nimic nu-i in zadar.Nu gasesc nimic folositor in afara de clipe de bucurie si zambete facute din interes si plictiseala.Parca lumea a fost inconjurata de un val al relelor si pacatelor peste noi,pentru-ca aceasta este firea lucrurilor trecatoare.Amintirile de cele mai multe ori,sunt singurele pe care timpul nu le poate altera,nu le poate modifica,nu le poate sterge.Ne putem concentra pe multe,dar in zadar daca nu avem nici o rezolvare.Azi stand aici,m-am tot gandit,pentru ce traiesc eu?Si bineinteles as avea raspunsul foarte repede,eu traiesc pentru Creatorul meu.Din toate socotelile mele pe care le-am facut,a iesit ca foarte putin timp mi-am acordat mie,si mai mult familiei mele.Dati Cezarului ce e a Cezarului si lui Dumnezeu tot ce e al Lui.De cand m-am nascut si pana am crescut,am tot dat si iar dat,cand de una cand de alta,si am intrat intr-alta.Am imbatranit acum si m-am dat de-a dura,sa-mi pice si gura in mura,ca ma face saramura cu ura,si urlu la gura,sa nu injura.O,de n-ar fi fost El cu noi,am fi toti oamenii de pe glie o epava.Daca suntem constienti de propria mortalitate,suntem constienti si de faptul ca suntem pe un drum fara intoarcere.Toti suntem de fapt pe drumul care are ca punct de inceput nasterea noastra,si ca punct de sfarsit moartea noastra.Conteaza cum calatorim si ce invatam,si pe cine ne alegem ca tovaras de drum.Isus al meu tovaras bun,din zorii tineretii,cu Tine eu calatoresc pana la sfarsitul vietii.Lumea e-n intr-o continua miscare,nimic nu sta pe loc,nici chiar tu.Tu nu mai esti cel de ieri,si nici macar cel de acum cinci minute,orice minut e un punct de reper pentru viitor,nu vei mai fi acelasi maine,maine vei privi viata prin ceea ce ai invatat azi.Traieste frumos,in asa fel incat sa nu regreti maine,ceea ce ai facut azi.Timpul nu mai poate fi dat inapoi,dar din pacate,ne dam seama de asta atunci cand e prea tarziu.Oricat de buna sau grea a fost viata pana in acest moment,trezeste-te si fii multumit ca traiesti.Cineva,undeva se lupta cu disperare sa traiasca.Nu te gandi la ceea ce iti lipseste,gandeste-te la ceia ce ai!Ferice de cine poate,sa tina pasul cu toate.Eu le-am facut pe toate,am muncit lume cat sapte,si nu mai am nici spate.Nu m-am lasat priponita,tot cat noua am fost biruita.Omul bun stie sa duca,si daca e pus pa coaja da nuca,la munca si pe lunca.Nu e doar cum o da Domnul,e si cum si-o face omul.Daca spun la cineva nu ma crede nimenea,cate zile am suferit si cate zile am iubit.La urma urmei,conteaza pregatirea spirituala decat pregatirea fizica a omului.Caci ce esti tu omule,un chip de lut,dar mut.Las,ca vede Dumnezeu.Greu e sa traiesti astazi,ca si cei dantai crestini.Imi scriu povestea,cuvant cu cuvant,si o stiu de mica,e aici,la mine in gand.Am fost si eu candva mica,fetistica frumusica,si de nimic nu am avut frica.Iar cand am crescut mai mare,am vrut sa fiu si cea mai tare,sa pot duce toata lumea in spinare.Dar m-am pacalit asa de tare,am fost doar un graunte,asa de mare.Mi-am zis mie,las ca o sa plec eu peste hotare,si o sa ma fac si o educatoare,poate si ingrijitoare si cu batranii sa stau la soare.Multe niciodata nu mi-am dorit,m-am multumit,chiar si cu putine,si atunci cand am poftit.Dar viata asa este,te zvarcoleste si te loveste,nu conteaza pe cine il nimereste.Pe mine de multe ori m-a nimerit,a dat cu mine in praf,de multe ori m-a facut pilaf,si am crezut ca toata ma crap.Si urmele mi-au ramas in cap,si de multe ori am crezut ca nu mai scap.Prin cate am trecut,tragedii,boli si vrute si nevrute,pe mine au fost batute.Ce am invatat din viata,este sa rezisti si sa-i dai dulceata,ca amara e viata,si cand vine batranetea.Am trait sa vad multe,dar si am suferit,cat un munte,ca m-a facut toate punte.Fica mea Ramona m-a intrebat,unde si la cine merg eu cu problemele mele,ca sa ma usurez de ele.Si repede eu i-am raspuns,la Dumnezeu si la blogul prietenul meu,cand cuvant cu cuvant,eu scriu si ma eliberez de tot ce am eu in gand,si ma pune pe gand.Ma rog pentru lumina,viata nu imi este totdeauna senina,dar astept in tihna,calauzirea sa-mi vina,sa nu ma stresez chiar fara lumina.Cuvantul a fost dulce,ca viata acum ma impunge,si zilele-mi se scurge,dar ma ung cu iubire pe buze,sa pot si cerul a-l ajunge.Motivatia ma tine,cand ma gandesc ca multi altii ca si mine,moare putin cate putin,si nimenea la ei nu vine,doar asteapta,pe nu stiu cine.Ma pun in pielea lor,ca mi-e greu numai sa ma gandesc,si ma apuca un dor,e greu si sa zbori.Nu ma gandesc sa mor,ma gandesc cum as putea face sa nu ma infior,cand toate ma-nfasor,si nici aier nu mai am,cand ma pierd prin nori.Ajunge zilei si ceva bun,de gand,nu am vrut sa vorbesc nebun,doar inima din mine,afara sa vi-o pun,ca viata imi mai da un pumn,si o sa pic din nou,si poate din nou un cuvant va spun,nu ma las,din nou ma adun.In fiecare zi ma tot adun,si toate aici le adun,pana nimic nu se mai aud,si nimic nu mai adun.Asa e viata,asa e omul,e patit ca si pomul,si in pamant merge tot omul.