In seceta vietii…

In fiecare zi Dumnezeu ne ofera o sansa,sa schimbam tot ce ne face nefericiti.Iar in fiecare zi daca am fi atenti,am putea descoperi clipa,si s-ar putea ascunde in momentul intr-o mie si unul de lucruri.Aceasta clipa exista pentru un moment,si ne permite sa infaptuim miracole.Venim pe lume si cautam zi de zi sa implinim idealuri,sa avem succese,sa fim fericiti,sa intelegem care este menirea pe acest pamant.Uneori,petrecem o viata in cautarea acestor raspunsuri,fara sa zarim padurea ce isi intinde maretia.Cati dintre noi putem accepta cu usurinta faptul ca intr-o buna zi va trebui sa renuntam la viata,in forma aceasta pe care o cunoastem in trupul fizic?Ca intr-o zi ni se va cere sa pierdem cel mai de pret lucru pe care il avem pe acest pamant,insasi viata noastra.Caci ceea ce primim este un sir de momente prezente,fiecare cu viata lui proprie.Viata nu este o linie dreapta,este un drum cu urcusuri si coborasuri.Nu poti alege cum sa te nasti,si in ce loc,dar poti alege sa apreciezi aceasta viata.Viata noastra e plina de mici pietre pretioase,fiecare dintre noi are in fiecare zi zambetul.Lasati stresul,rutina,ura sau rautatile,uitati tot ce e rau.Viata este acolo unde te regasesti.O seceta de foc mi-nvenineaza inima,in care numai cremenea e treaza.Pe asprele-ndoielii,nici un biet vreasc de-arbust nu-ngenuncheaza,doar crancena,salbatica amiaza.Ma rog,din sterpe suferinte si strig din toata cremenea mea seaca.Vreau speranta,vreau credinta!Imi trece tineretea,si anii mi se duc.Insa umbrele nu pot sa le alung,nici sa uit pe oricine ca a uitat ca este om.Campul este insetat,demult nu a mai plouat.S-a crapat pamantul,iarba-i uscata,si toate sunt secate.Fericirea este unica care doreste sensul acestei vieti,dar de la a vrea si a obtine,este o cale lunga,a desertaciunii.Fericirea te paraseste chiar in bratele suferintei,pe cand suferinta te va ajuta sa afli fericirea.In seceta incercarii,asculta,de nu ar fi incercari nici lupta,nu ar fi cununa pentru invingator.In genunchi eu rugile indrug,si voi ca florile din piatra,sa va smulg,nu sa va sug,ca floarea moare,cand o smulg.Alergam dupa iluzii,evident,nu le vom prinde,doar Domnul ce pune in suflet,cu aceea vom ramane.Pun emotii in cuvinte,tristete si libertate,si apoi realitatea,din noblete si bunatate.In seceta vietii,tu ce roade culegi?

Fiecare avem un dar cu har…

Fiecare avem un dar cu har,de la maretul har.Cand Isus Christos m-a mantuit,har si dar,din harul Sau,El ne-a daruit.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat un dar,viata,si un privilegiu sa imbatranesc frumos.Nu imi sti povestea toata,nu mai vreau sa stau inclinata,vreau sa raman dreapta.Vorbeam cu fica mea Ramona,si mi-a venit inspiratia,ca m-a trecut transpiratia,cand m-am gandit la toata tranzactia.Am intrebat-o sa-mi raspunda,ce e viata?Si mi-a raspuns,ca viata e sa mergi inainte,dar cu capul inapoi,sa nu mai dai de gunoi.Pentru-ca viata ne-a slefuit si ne-a mototolit,pana cand am biruit.Nu am biruit,ne-am daruit,ca sa invatam cum sa fi chibzuit.Am trecut prin apa si prin foc,si tot nu am avut noroc,ca viata a fost un joc.Ne-a suit,ne-a coborat,in vale ne-a azvarlit,si tot nu am reusit.Nici un om nu este rau,alege sa fie rau,sau se pune cu cel rau.Despre mine pot sa zic,ca sunt,mulitilaterala,doar in vis.Nu doresc rau nimanui,dar cand greste,sa o simta pe pielea lui.Eu simt pe pielea mea,si greseala altuia,dar si pe a mea.Toti gresim in viata,dar ne spalam pe fata,de albeata.Crede-ma,si criminalul care a gresit,a iesit tot pocait.Nu sunt Dumnezeu,sa pedepsesc pe cine vreau eu,dar ma pedepsesc pe mine,ca nu am avut grije de mine,si m-am dus cu orsicine.Nu vreau sa ma omor,sa le fac bucurie lor,celor care m-au gresit,sa se bucure,ca singura m-am nimicit.In viata tot invatam,dar nu inseamna ca de draci nu dam.Cate nu am invatat,ca am uitat si de dezvatat,ca am inghetat.Acum a fost ziua spovedelelor,eu cu fica mea,ne-am spovedit,cate rele am patit,si mai multe le-am platit.Nu vreau sa dovedesc nimic,oricum eu sunt de statura mai mic,si nu ma lasa sa zic nimic.Nu am nici o emblema,sunt in dilema,cu problema.Am un secret,dar il tin discret,ca nimic nu e perfect.Am invatat sa scriu,mai bine decat un bristuriu,sa fiu auriu.Daca sunt buna,sunt buna pentru mine,ca imi arde talpile,cand nu fac bine.Cred in oameni,dar nu in fanmeni,care iti zic,te asemeni.Am ajuns la varsta asta,la nimeni nu dau socoata,ca se invarte roata.Oricum am avut un timp fenomenal,ca trebuia sa iau un phenbarbital,sa nu ma duc la spital,cu anxeitate de scandal.Povestea nu e gata,pana nu imi iau judecata,sa vad si plata.E o poveste lunga,pana la luna sa ajunga,si pe noi de pe pamant sa ne smulga.Toti avem povesti,de singuratati si de tristeti,dar nu suntem isteti.Unii zic ca au si de iubire,si au cea mai mare batalie,cu butelie.Povestile sunt povesti,ma tine pe mine sa nu ma uit dupa scaieti,ca sunt palaieti.Nu mi-am iesit din fire,dar am ramas fara fire,si sunt putin mai subtire.Tot ce scriu e pentru mine,ca sa ma simt mai bine,si sa uit de mine.Scriu pentru Raveca,ca vrea tot sa plece,dar sa nu sa mai aplece,ca nu sunt zece.Ma simt mai usurata,putin mai bine ca altadata,dar nerusinata.Mi se parea ca e devreme,sau poate e prea tarziu.Mi se parea c-am fost in vreme.Mi se parea c-am sa mai fiu.In vremea copilariei mele mi se parea ca oamenii in varsta erau cu adevarat respectati pentru experienta si intelepciunea dobandita.In zilele noastre batranetea a ajuns o sursa de batjocura.Unii oameni,indiferent cat de mult imbatranesc,nu-si pierd niciodata frumusetea,ci doar si-o muta de pe fete in inimile lor.Varsta nu inseamna cat de batran esti,ci cat de batran te simti.Nimeni nu imbatraneste prin simpla acumulare a unui numar de ani.Devenim batrani prin parasirea idealurilor noastre.Anii pot rida pielea,dar renuntarea la entuziasm ne rideaza sufletul.A sti cum sa imbatranesti este o capodopera a intelepciunii,si unul din cele mai dificile capitole din marea arta de a trai.In tinerete,zilele sunt scurte si anii lungi,la batranete,anii sunt scurti si zilele lungi.Orice om isi doreste sa traiasca mult,dar nici unul nu vrea sa imbatraneasca.Un om nu este batran pana cand regretele nu iau locul viselor.Ridurile ar trebui sa indice doar unde au fost odata surasurile.Tinerii nu pot sti cum gandesc si simt oamenii in varsta,insa batranii sunt vinovati daca uita cum a fost sa fii tanar.Batranii sunt cei care declara razboi,dar tinerii trebuie sa lupte.Pe masura ce inaintez in varsta batranetea aduce intelepciune.Ei nu ajung mai intelepti,ci devin mai prudenti.Marele avantaj in a imbatrani este ca nu pierzi toate celelalte varste prin care ai trecut.Pomii cei mai batrani au fructele cele mai dulci.Nu regreta ca imbatranesti.Este un privilegiu refuzat multor oameni.Marele secret pe care il impartasesc toti batranii este ca nu te schimbi cu adevarat in saptezeci ori optzeci de ani.Trupul tau se transforma,dar tu nu te schimbi,iar acest lucru,desigur,da nastere unei mari derute.Trei lucruri intra intr-o casa fara sa fie anuntate,datoriile,batranetea si moartea.Toate bolile se aduna in una,batranetea.Un batran este de doua ori copil.Putini oameni stiu cum sa imbatraneasca.Trebuie sa devii batran la vremea potivita pentru a fi batran multa vreme.Ma gandesc ce inseamna pe pamant,omul.De la copil plecam,la copil ne intoarcem.Frumusetea lor se naste tocmai din anii pe care-i poarta de acum pe umerii obositi de griji.Sa astepti zilele cu soare pe care le au si altii chiar daca ei nu merita dar totusi le au.Poti spera si tu la asta pentru ca o data si o data trebuie sa ai si tu o zi buna.Daca nu acum,peste cativa ani,tot vei avea,sau poate nu.Viata e asa!Ce sunt eu,cine sunt eu?Un fir de nisip in vint,sunt nimic pe pamint,doar prin Tine sunt ce sunt.Eu rnimic,Tu vesnicie,eu sarac,Tu bogatie.Sunt o frunza purtata in vint,tarina intinata,Tu al lumii Jertfa data.Ce sunt eu,ce sunt eu?O lumina palpaind,doar prin Tine sunt ce sunt.Eu un pacatos din fire,Tu al lumii mintuire.Sunt ca o floare calcata in camp,cand ma doare eu plang.Eu durere,chin si jale,Tu o sfinta sarbatoare.Tu esti totul Domnul meu.Asa am fost,dar am primit har,prin jertfa din Calvar,iar acum eu sunt salvata,in sfint singe sunt spalata.Iti aduc azi Osanale,ca-s faptura mainii Tale,Te slavesc,Te maresc,scump Isus si-ti multumesc.Tu imi esti a mea iubire,partea mea de mostenire,Te slavesc Tata Ceresc.Viata isi are surprizele ei.Multe au trecut,si multe vor mai trece,dar tot ce eu am scris acum aici va ramanea,si povestea mea continua si pe mai departe.Sunt aici,dar cu Dumnezeu inainte.GOD BLESS AMERICA!Cu bune cu rele,cu grele poveri,nu imi mi-e greu sa ma uit in trecut prin cate am trecut,un lucru este clar cum de am rezistat.Dar pot sa va spun "Daca nu era Domnul de partea mea,ma inghita pamantul de vie,dar mana Domnului a fost peste mine si m-a ocrotit de multe primejdii.Nu mi-a fost deloc usor prin cate am trecut si cate am indurat,dar asa a fost si asa este pe pamant.Daca vei trece prin ape,Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca,daca vei merge prin foc,nu te va arde,si flacara nu te va aprinde.Dreptatea Ta ajunge pana la cer,Tu ai savarsit lucruri mari,cine este ca Tine?Nu astepta ca toti sa sufere pentru ca tu suferi,nici ca toti sa se bucure pentru ca tu te bucuri,mai bine fa tot ce trebuie ca nimeni sa nu se bucure ca tu suferi si nimeni sa nu sufere ca tu te bucuri.O poveste de viata,este destul de lunga,dar poate cu o alta ocazie o sa v-o povestesc.Sunt zile ingropate in rutina,prin care treci manat de inertie.Sunt zile in care ai vrea sa scapi de amorteala si in care astepti in zadar sa se intample,ceva care sa te aduca la viata.Si sunt zile in care impacat fiind cu previzibilitatea zilei de maine,cazi prada unei intamplari care iti da peste cap mersul lucrurilor,sirul gandurilor si cursul vietii.Printre zambete,amintiri,marturisiri,bucurie si uimire te intorci la ziua de ieri,si ai senzatia ca timpul sta in loc.Ca anii care au trecut au fost,asa cum au fost.Chiar daca ultima discutie a avut loc ieri.Stii,daca ai da timpul inapoi,nu ai schimba nici cel mai mic detaliu,iar asta iti este suficient pentru a merge mai departe.Niciodata nu am crezut in rezolutiile pentru anii ce au trecut si niciodata nu am simtit nevoia bilantului.Uitandu-ma in urma,traiesc cu senzatia ca anii au trecut asa de repede,au fost mai durerosi decat orice alti ani.Sau poate si alti ani au fost la fel,dar nu am realizat eu.Probabil ca intr-un moment sau altul al vietii,fiecare dintre noi ajunge intr-un punct de analiza viata.Unii o fac din obisnuinta,altii poate o data in viata.Probabil ca momentul meu este acum.Ar fi multe de spus si n-as sti de unde sa incep.Am aprofundat relatii cu oameni frumosi pe care i-am cunoscut undeva,in timpul anilor,si pe care ma bucur sa ii pot numi prieteni.M-am apropiat mai mult de prieteni pe care ii stiu de ceva timp si in preajma carora ma simt mereu acasa.Am intalnit persoane noi care intr-un fel sau altul mi-au marcat existenta.Unii in bine,altii in rau.Tot raul spre bine.Toate se intampla cu un rost.In acesti ani,mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt asa cum credeam eu ca sunt,si ca nici nu trebuiau sa fie asa.M-am suparat pe mine si m-am suparat pe altii.Am realizat ca incercand sa-mi fac bine,mi-am facut rau.Am pierdut cativa prieteni dragi,dar am castigat experienta de viata.Am cazut pentru ca,sa am de unde sa ma ridic.Si mai presus de toate,mi-am dat seama ca cineva acolo sus ma iubeste mult de tot.Cineva acolo sus a avut grija sa fiu la locul potrivit,la momentul potrivit,ferindu-ma astfel,de situatii neplacute.Acum,astept cu inima deschisa ceea ce o sa-mi aduca viata.Sunt recunoscatoare pentru oamenii pe care ii am in jurul meu si pe care sper sa-i am alaturi si in anii viitori,daca va fi voia Tatalui Ceresc.Sunt recunoscatoare pentru clipele bune si rele de experiente,pentru lectiile cu care am ramas de pe urma lor.De atunci si pana in prezent sunt tot aici,cu picioarele pe pamant.Va las in mana Tatalui,si sa auzim numai de bine,cu drag Raveca.