Viata este scurta,iar iti bat la use Doamne,iarta-ma ca indraznesc,nu mi-e sete si nici foame,vreau putin sa iti vorbesc.Am avut putine in viata,dar si lacrimi,zimbete,speranta,zile bune si mai rele,si le-am indulcit cu miere.M-ai trecut prin toate,si daca pe aici nu se poate,atunci dincolo de moarte.Am c-am obosit,sa stii,zilele imi sunt mai gri,am cazut,m-am ridicat,de noroi m-am scuturat.Asa am mers de cand ma stiu,in toti scaietii din pustiu.O viata-n treaga am tacut,iar tu credea-i ca te ascult,si-o alta viata am visat,dar nici n-am stat,cu tin la sfat.Eu trecutul nu mi-l regret,ca mi-a fost si de ajutor,m-a invatat sa traiesc putin si mai usor.Chiar de oamenii sunt rai,ma prefac si nu-i observ,eu nu fac ce spun ei,eu nu vreau sa-mi fac nici nervi.Prin cate imi ies in cale,eu imi vad de a mea jale,azi pe munte,main la vale,astazi viu,iar maine scrum.De aceea viata-mi pretuiesc,si iubesc chiar de ma doare,caci viata este un dar ceresc,si repede dispare.Te rog acum sa nu ma uiti,ca sunt uitata de lume,si-n zbuciumul vietii sa ma asculti,si sa ma prinzi cand cad,sa nu trec peste tine.O sa-ti multumesc acum,cat inca mai sunt pe drum,cand ziua aceea va venii,o sa iubim mai bine!
