Traiesc viata,ca in filme…

Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.Vreau sa stau departe de lumea asta nebuna si sa privesc apusul de soare,si nimeni sa nu ma deranjeze.Traiesc,vad,ascult la problemele celor ce sufar,dar pana cand?Mi-am dat toata silinta sa fiu un model de urmat atat copiilor mei cat si societatii,am fost inconjurata de oameni buni si rai,am stiut sa fac deosebirea intre alegeri,am invatat,am icercat una si cealalta,m-am informat de una si alta,dar nu am reusit.Nu e destul ca suferi,mai trebuie sa fim legati ca de-o sfoara,"toti pentru unul,si unul pentru toti"Ori cum imbatranesc si nu stiu daca voi mai vedea eu vre-o rezolvare,dar vreau sa imbatranesc frumos ca sa pot fi si eu de folos.Intr-o lume in care oamenii sunt tot mai nefericiti si negativisti,tu poti face o diferenta prin atitudinea pe care vrei s-o ai.Pare greu de crezut cand am fost obisnuiti numai cu lucrurile rele,dar daca stam bine sa ne gandim nemultumirea nu ne-a ajutat niciodata sa progresam.Sunt multi oameni care au uitat sa traiasca si asta se vede din modul in care isi traiesc vietile.Nu-ti irosi vremea,ci rascumpar-o.Timpul trece atat de repede si cu fiecare zi ne indreptam spre vesnicii.Incerc si nu stiu de ce sunt condamnata sa traiesc o viata in criterie.Imi trebuie o scanteie,al zilelor mele necajite cand nu aveam nici glas,dar aveam umor,iar in alte zile imi venea sa mor.Acum am puterea sa trec prin trecut,cu gandul ce eu l-am strabatut.Precum trec stele stralucitoare,de raza soarelui dimineata,asa vei trece si tu de aici,lasand toate.De lucrul tau,altul se va bucura,pe tine uitarea te va astepta.Fiecare respiratie este plina de speranta,fata de o zi mai buna.Fiecare cuvant este o sansa de a schimba raul,in ceva bun.Dupa necazuri si pierderi,oamenii devin mai intelepti.Aduna omul si agoniseste,alearga mult din zori pana la apus.Dar nu termina,moartea-n graba soseste.Lasa-vei tot si toata osteneala,dincolo,nu-ti va mai fi de vreun folos.Vezi,cum in zbor se duce timpul?Asa-au trecut chiar mii de ani,si noi vom trece toti,ca gandul,fara sa lasam urme macar.Asa se duce-o zi ca alta,si toate trec.Ti-ai pus vreodata-n taina,mareata intrebare?In toamna sufleteasca,ce-aduni tu in hambare?Viata te inhata,dar si te dezmata.Azi esti sus,iar maine jos,cand cu soare,cand cu nori.Te imbie,te zglobie,si te duce in robie.Nu ma prefac,traiesc sa nu tac,plang si oftez,si rad cand nu mi-e pe plac.Sa mai ies din robie,mi-am pus si o palarie,si cand cu viata nu ma impac,ma apuc de fotografiat.Sa zimbesc cand sunt in amorteala,si sa ma bucur cand cad de oboseala.Ma trezesc de dimineata,cu tableta drept in fata,si ma chinui sa gandesc,ce sa va mai pregatesc.Nu am stat mult pe ganduri,si v-am scris si niste randuri,cum contemplez eu visuri.Ce visez va pun pe masa,daca nu,le aduceti voi de-acasa.Stiu ca lumea ma invidieaza,asta nu ma intereseaza,contempleaza si viseaza!Eu continui sa visez,si tu sa contemplezi.Azi e asa,soarta nu ma vrea,si eu insit de ea,cu contemplarea mea.Bucurati-va voi fratii mei,nu lasa sa treaca vremea,iubeste viata ca e a ta.O viata avem,sa nu o pierdem,sa ne bucuram de ea!Inchide ochii si zambeste,si iubeste pe indelete,pana nu se vestejeste.Viata e ca un trandafir,mai are si spini,dar mirosul te inveseleste,chiar si te inebuneste.Sa luam tot din natura,ce e bun,ce nu,e zgura,si sa ne bucuram si de-o aventura.Sunt chiar aici in natura,si mi-am petrecut eu singura cu o aventura,si apoi cu o mura.Viata nu e tot asa,ei o gura,manci o mura,si o iei pe aratura.Lucrurile se mai schimba,viata te mai si inhata,si te intoarce tot pe ata.Dar cateodata viata si te mai dezmata,ca sa nu uiti si de mate.M-am suit,am coborat,am picat si am urlat,si de coabe in cap am dat.Nu s-a putut de refuzat,doar m-am atasat,si le-am acceptat ca pe un savant.Nu sunt savant,sunt un militant,cu un grad mai inalt.Am sustinut dementa,azi contemplez,si retractez esenta.Contemplarea s-a terminat,eu m-am refugiat,si cu un giurgiu am plecat!Pa,v-am pupat!Octombrie,un film din viata mea a vizionat,ieri era sa mor,dar azi multumesc Domnului,ca din nou m-am sculat,si la viata am meditat.Traiesc ca in filme,ca viata imi da tot fitile,dar fara pile.Altii imi scriu povestea vietii mele,iar eu joc in rolul meu,asa cum o vreau eu.Acum m-ai fac un compromis,toata viata am jucat roluri,dar fara rol,de fica,sora,prietena,sotie,mama,bunica,si un rol,cu un stol,fara petrol.Mult nu mai am,doar un rol,sa ma rostogol,peste pamantul domol cu namol,pana mor.Sunt doar un rol,de actor iubitor,nemuritor.E drumul meu,e viata mea,e timpul incrustat in amintiri.A fost o clipa,poate un veac,si ranile din piept,inca mai cresc.A fost usor,a fost si greu,asa a fost si viata mea.Si daca lung sau scurt prin lume imi va fi drumul,si cat de greu ar fi destinul,pan m-oi risipi pe drum ca fumul,am sa-i multumesc lui Dumnezeu.Strang din dinti si merg catre sfarsit,am plans,am ras,si nu mi-a fost tot una,am ispravit.