Leac pentru lecuit,oamenii vatamati…

Toti suntem vatamati,nici unul nu ramane nevatamat.Ambitioasa din pruncie cu mandrie,harnica de nevoie,si lenesa din obicei si placere,ca mine alta,nu se mai cere.Oare mai exista leac pentru sufletele vatamate,cu rani din trecut?Eu sunt una,aici si acum.Leacul este numai sus in cer cu Isus.Dar pana atunci?Pana atunci tot suferim,si ne tot vaicarim,ca tot nu scapam de mancarimi,si tot ne osandim,pana murim.Toti suntem vatamati intr-un fel sau altul,si nimeni nu ramane nevatamat.Unii le striga,altii le sopteste,si multi multi,le rostogoleste si rastalmaceste.Leac nu este,e doar o poveste.Am trecut pe aici,nu mai am nimic de zis,totul este manuscris,si ramane in abis.Ma duc cu cocoasa mai departe,pana viata mi-o desparte.Leacul,e sa te faci ca stangaciul,si sa mergi de-a patratul.Sufletul m-i se tot rupe,nimeni nu vrea sa-l asculte,si la lume nu m-as duce.Trandafir plin cu spini,si eu sunt intre straini.Dumnezeu nu imi da,numai cat pot io duce,dar eu tot m-as duce.De tanara m-am trezit chiar fara sfinti,si tot greul pe mine m-a atins.Ani lungi de suferinta,m-a adus la pocainta,sa nu-mi pierd a mea credinta.Am ajutat pe cine am putut,si cand eu ajutor am vrut,toata lumea a disparut.Sufletul meu nu moare de mancare,ci de o suferinta mare,ca nu mai gasesc leac,la ce ma doare.Mi-am pus sufletul in sac,sa-l pastrez cat mai curat,chiar de este bombardat.In viata am vazut multe,oamenii ce iti sunt dulce,te loveste chiar pe frunte.Nu vreau sa ma rog de lume,toate lui Dumnezeu,eu ma aplec si i-oi spune,de sunt rele,ori sunt bune,cu El raman cat sunt in lume.Lumea este buna,cateodata e mai nebuna,dar eu nu ma las de luna.Cate una,mie imi vine intru-na,si mai scriu cum ma trateaza lumea,doar sunt una.Mai scriu,doua,si ajung la saptezeci si noua.O data,mama mi-a spus asa,nu te lua dupa gura rea,fa cum te indeamna inima,dar si inima te va lasa.A fost foarte adevarat,ca toti pe mine m-au lasat,si numai la Bunul Dumnezeu am strigat.O sa mai strig mereu,ca singurul El,iubeste sufletul meu,si-mi poarta de grija mereu.Si cat voi trai voi iubi,pe Domnul meu nu-l voi parasi,pana cand pamantul n-e va desparti.Din Lumea mare m-am gandit sa va pun si voua pe masa,sa va bucurati si cand mai stati pe acasa.Sunt aici,am in mana un fir de floare galbici cu albici,ma uit la el si ma mir,ce sa mai zici!Si asa de mic fir,ramane si el,nimic,fara nici un fir.Nu ma mir de cei ce au plecat,ma mir de cei ce ne-au lasat,cu un fir.Si viata e ca un fir,cand ti-e lumea mai draga,si vrei sa te inspiri,disipiri fara stiri,ca un fir,dar nu de la stiri.Fara Shecspiri,in a lumii firi,o sa reanvi.Cu veniri si reveniri,din al mortii elixzir,va previn.O sa tot vin,dar fara de venin,doar cu suspin,sa ma mentin.Inima ma doare,are problema mare,ma gandesc ce e bun pentru vindecare.Ma uit dincolo de zare,si soarele ma orbeste tare,si ma intreb,cum va fi,cand il voi vedea pe Soarele meu cel mare.Azi e doar o zi,dar ma bucur si cant mai departe o cantare,ca tot ce exista aici sub soare,mai devreme sau mai tarziu,moare!Ce e de facut acum?Sa ne iubim,si in pace sa traim,pana cand vine ziua cea mare.La revedere,si cu incredere,toate se adevereste.Stau si ma intreb de ce oare?Vreau sa fiu un nufar dar fara sa sufar.Atatea as vrea,si cate n-as mai vrea,nu stiu cum,sa nu sufar,ca o floare de nufar.Ce pot sa inteleg acum,cand pe suflet ma apasa,cand din cer lacrimi pe obraz mi se varsa,si tind sa cred ca e capat de cer.Ca floarea de nufar,din nou sufar.Cand sufar,aripi de vant as dori a primi.Sa vina incet inspre mine,sa ma duca intr-o clipa la bine,sa zbor inspre soare,o secunda,mai mare.Scriu versuri desarte,groaza o vad,ca afara e multa nedreptate.Cerul apasa pe umeri mei,e floare de nufar,si floare de tei.Patrundeti prin imagini si cuvinte,oglinda a frumusetii din noi si din jurul nostru.Si-n locul soarelui apus,pe oglinda marilor de sus,rasar nuferi nemuritori,inseninati si fara nori.Sufletul meu s-a minunat,insa inima ma doare,dar totusi e un rasarit de soare.In viata,suntem mereu in cautare.Culori de zambete,de bucurie,de speranta.Cat timp e cu putinta,traieste fericit in orisice imprejurare.Toate lucrurile stralucesc,acolo unde este culoare.As vrea ca lumea sa fie asemeni unei gradini,presarata cu flori gata sa infloreasca in orice anotimp.Speranta sa umple vazduhul de noi,si sa coloreze viata cu vise frumoase.In lumina soarelui sau in miez de intuneric,fiecare din noi este unicat.Niciodata repetabil.Oglinda reflecta imaginea,dar sufletul reflecta frumusetea!Si acum,ce sa mai zic?Ma doare fiecare clipa,de nu ma-nalta catre Cer.Oricine ai fi,oricat de mult te doare,Domnul le are in evidenta pe fiecare.Am pierdut si eu multe in viata,si voi mai pierde tot mereu.Un singur lucru ramane,dragostea pentru Dumnezeu.Simt durerea ta,am trecut si eu pe aici.Si intr-o zi,vom scapa de toate.Life goes on!Hotul neprins,e om cinstit,asa cred si eu,ca si voi va-ti gandit.Leac,e doar o poveste,si cine l-a scris,a facut o tranta,si a murit trintit frant,de infrant.E doar o poveste,in Cer,nu se mai pomeneste,si nimanui nu-i mai povesteste.