Mai,am un singur dor…

Un singur dor,mai,am si eu,cat voi trai pe-acest pamant,si cred ca-i pentr-un muritor.Nu este un alt dor,mai sfant,nici mai frumos,pe-acest pamant,decat sa iubesc si sa cant.O,Dumnzeule ceresc,Tu sti prea bine ce doresc,o inima buna sa iubesc!Stau si privesc ochii adanci care m-au descatusat,si cu inima m-am impacat.Te iubesc Domnul meu!Tu esti iubirea mea dintai,primii pasi cand mi-ai schimbat,intr-un vis adevarat.Eu vreau sa fiu in palma Ta,o perla care-ti va canta,te iubesc,Domnul meu!Si cand pe nori vei reveni,noaptea o voi birui,amandoi vom fi mereu,si timpul nu va trece greu,dar te voi iubi mereu!Mai,am un singur dor,sa cant pana mor.Pana nu mor,va implor sa traiti in pace si iubire,eu mai am un singur dor.Iubiti-va pe voi,si nu asteptati jumatati de masura,ori cum lumea ne injura.Daca o persoana va pleca din viata ta,vei simtii cu adevarat daca intradevar totul s-a meritat.Va implor sa va iubiti cu dor si amor,ca toate ne omor.Ridic un steag de tricolor🇷🇴ca azi de tara mea mi-e dor!Si atatea doruri asi avea,dar le port aici in ❤️mea!Si cand acasa voi sosi,in cerul meu ma voi odihni.Nu va rog,eu pentru voi o sa ma rog,sa ramanem cu totii credinciosi.Iubirea cere jertfa,iubirea te inalta,si te leaga de clanta.Nu va dobor,va implor cu parfum de fior,si sa uitam de topor.Vreau sa fim un popor,sa stam in ruga in pridvor,si sa exclamam,de Cer n-e tare dor!Traiesc cu dorul,nu vreau toporul,nici fiorul,caci mutul si lutul ma doare,vreau sa zbor peste zare.In fiecare zi tot zbor,si toate ma infior,vreau un zbor usor.Multe doruri ma framanta,dar la inima i dau cantece care se framanta cu placinta.Sunt deasupra de nori,plutesc mai usor,gravitatea ma tine usor.Dar gravitatea de dor,nu catareste usor,si eu tot zic ca mor.Cu mute si multe dureri,tot privesc catre cer,sa scap de disperari,sa nu ma topesc cand zbier.Un singur dor,un singur fior,sa-mi fie usor.Cand de acasa am plecat,am vazut multa lume prin stat,si de suferinte multe si iei au dat.Totusi m-am consolat,si calugarita am zis ca ma fac.Dar tot mai am dor,si-l pastrez pana mor,cu el ma infasor,sa-mi fie drumul presarat de flori.Nu vreau dureri,vreau primaveri,petale albe spre cer.Si tot o sa mai sper,ca o sa scap de dureri,daca nu cer,si ma indrept catre cer.Nu cer nimic de la nimeni,de dureri lumea e plina,vreau doar sa invete ca durerea nu totdeauna se alina.De atatea ori e asa de haina,ca ne duce in paragina,si ne rugina.Nu toate zilele sunt la fel,mai scap si nitel,manc patrunjel,si miros un bujorel,sa-mi fie dorul dorel,de dragasel.M-am facut muta la dureri,dar iuta la placeri,nu de ori ce fel,doar de dor de dorel,cand dorul fuge la fel.Mai,vreau sa cant cat sunt inca pe pamant,mai multa iubire,mai multa implinire,si mai multa sanatate,si Domnul sa ne de-a de toate.

Mai,un pic…

De cand te nasti si pana mori,esti apasat de-ngrijorari.La batranete fii mai cult,ai grija ca nu tine mult.De cand te nasti si pana mori,viata e o poveste.Eu nu sunt ce citesti,sunt ceea ce simti cand citesti.Te nasti plangand gol si plapand,doar cu un nume,de parca-i sti ce te asteapta.Ca te asteapta o viata gri,apoi cresti si nu mai vi,ca de nimic nu ai sa te mai ti.Si cand soarta te-ncearca,mai versi inca o lacrima seaca.Cand mai ai un trai in plus,numai ca te trezesti la apus,si nu ti-a mai ramas nici o zi in plus.Te nasti plangand,traiesti oftand,si mori fara a spune,niciunde a te pune.Traiesc sa raman doar cu gandul,ca ma bate si vantul,si nu vreau sa-mi pierd gandul.Nu vreau sa fiu altfel,raman cu acelas caracter,si daca nu ma descurc,o sa raman la fel.Raman cu fagaduinta,sa tac,apoi ma uit la mainile mele,ca la niste litere,care raman sa formeze un ac ca sa tac.Raman aceiasi,de altadata,acum sunt putin de albu,pictata,si ridurile pe fata,imi raman insemnate,ca sunt de ani lungi si patate,dar raman,nemiscate.Sufletul imi ramane nemiscat,de cate ori nu m-i s-a intamplat,sa descopar durere si amar.Si singura de multe ori sunt,goala,de gand,si in intuneric,plangand.Astept si raman,in tacere stralucind,printre crapaturi doar privind.Dar tot raman,nu mai aman,sufletul imi e rasturnat peste mine,si vrea sa raman,sa-mi fie mai bine.Si acum raman doar cu gandul,ca mi-au mai ramas putine randuri.Raman impinsa de dorul,care imi trezeste ochisorul,sa vad bine pomisorul.Raman sa fiu o doamna,ca frunza se rastoarna,si vreau sa raman si la toamna.Raman neclintita pe cale,pana Mirele meu apare,si cu totii o sa zarim scumpa noastra Tara!Raman si ma inclin,si astept cu dor divin,pana nu mai raman!Nu mai intreb si nu ma intreb,tu trebuie sa te intrebi,pana mai poti sa intrebi,ce este viata?Intr-o clipa te nasti,si tot intr-o clipa poti si sa mori.Te lupti,alergi,agonisesti,si uiti cum sa mai traiesti.Te nasti,traiesti si mori.Aceasta e totul.Traieste si iubeste,ca alta viata nu o sa mai ai.Destinu acesta e nedrept,sucit mai e si-al vietii rost,te nasti frumos,te nasti destept,si-apoi mori ca orice prost!De cand te nasti incepi sa mori,dar cei puternici au ranile pe ei.Ei nu se-opresc din mers,curajul nu poti nicicand sa-l iei,celor drepti,cu inima curata.De ar fi omul ca pomul,si zilele ca frunzele pomului,nici atunci nu ne-ar fi indeajunsa viata.Asa este viata!Mai un pic,si trece toate,si apoi vine alinarea.