Merg incet,tot mai incet…

Merg incet,tot mai incet,si drumul ma provoaca sa merg mai departe.Nu este o poteca sau un loc anume.Este umbra pasilor mei ce au strivit iarba,catre un vis.Nu este cu dus si intors,de acolo nu am revenit.Merg mai departe,in urma mea ramane cararea.Timpul nu promite nimic,nici ca merge nici ca sta pe loc,el tot merge.Nu incetineaza pentru nimeni,si nici vacanta nu isi ia.Oricum am face,si le-am desface,el merge tot cu fase.Daca noi ne oprim la doua,timpul ajunge la noua,si merge chiar si cand ploua.Pa tata meu l-o chemat Ioan,dar io spus Nica,iar mie mi-a spus,randunica.Am multe povesti cu tatal meu,bune si rele,triste si vesele,dar toate au ramas in vesele.O sa scriu mai multe,cand o sa merg cu fratii mei la munte,si io o sa le scriu de pe-o punte.Am fost la munte si toate le-am scris aici pe frunte.Cand tatal meu se enerva,mama mea-i zicea asa,baga-ti pumnul in gura si taci.Iar el se enerva si mai tare,si-i zicea inapoi,asa.Arda-le jarul focul lor,ca ma arde pana mor.Si eu stateam ascunsa sub masa,dar nu intelegeam nimic.Cand am crescut mai mare,am inteles multe lucruri,si cu subinteles.Amandoi sunt plecati acolo sus,iar eu acum mi-am propus,sa spun ce am de spus.Timpul nu promite la nimeni nimic.Vorbind cu o matusa,am depanat multe amintiri.Amintiri care nu le uit pana mor,amintiri de dor,si de multe ma infior.Tusa Lidia,cum o numesc eu,e sora mamei mele,doar ca un fapt divers.Am sunat-o ca de fiecare data,doar de povesti.Iar subiectul a fost Ana Blandiana.Tot doar asa ca un fapt divers,matusa mea a mancat la masa lor,si s-a simtit bine cu familia.Multe ar mai fi de povestit,dar totul este sigilat.Acum doar eu m-am desteptat,am cam intarziat,dar le-am rezolvat.Mai bine mai tarziu,decat niciodata.Urcam in viata,si tot noi trebuie sa coboram,o data.Toti urcam,dar depinde cum coboram,sa nu ne lovim.Exista un timp pentru toate.Unul le are pe toate,iar altul se da tot pe coate.Nu ne dam coate,ca ne scoate,si ne pune pe roate.Cine poate sa urce,sa urce cat de departe,iar cine nu poate,sa faca cojoace.Ori ca urci,ori te cobori,toti o sa dam cu capul de nori.Si asa povestea noastra merge mai departe.Prin credinta inainte,numai asa vom avea biruinta.Cand ajungi la o varsta de,nici nu-ti mai pasa,oricum esti legat doar cu un fir de ata.Si cand ata s-a rupt,ai picat brupt rupt.Acum sa te intrebi,ce este viata?Daca am rezistat atat,ne-a calit si mai mult.Atat traieste omul,cat rezista.Daca pana aici am rezistat,totul este foarte adevarat,ne-am catarat.Am tras carul cu nevoi,sa nu ramanem goi.Am rezistat,pe pielea noastra s-a aratat.E destul de dificil sa observi cum se misca lumea.Cam totul este previzibil si comun.Uneori se mai schimba peisajul dar cadenta este aceiasi.Gandindu-ma la calea vietii in ce directie a mers,si unde mi-a fost dat sa ajung.Pe aripi de vant in zbor,in mangaieri si framantari,in liniste si furtuna,am incercat,dar,am ajuns ne buna.Am ajuns in mijlocul furtunii,si am cules tot plansul lumii.Toti avem drumul nostru in viata,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata.Altii gasesc numai tristete,iar altii invata povete.Ne mira faptul ca unii pe care ii iubim cel mai mult,se muta si ne lasa singuri.Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim.Sa ne aducem aminte,ca nu stim cand vom cobori definitiv.Despartirea de cei dragi,va fi dureroasa.Dar am speranta ca o data am sa-i vad sosind.Urcam si coboram des,cu surprize placute,si tristete.Dragi prieteni,noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.Sa incercam sa lasam dupa noi,un loc care lasa doar amintiri frumoase.Viata de ce esti asa?Nu pot ajunge,ca si timpul fuge,si nu-l pot ajunge.Cand toate ma ajunge,dureri si necazuri,eu fac hazuri,sa uit de necazuri.Nu mai vreau nici unde,si cand vreau,nu pot ajunge,ca toate ma strapunge.Inima ma impunge,si cand doare,sufletul imi plange,nu vreau sa vad sange.Cand toate se stinge,si viata ma tot impinge,nu pot ajunge.Destinul nu-mi ajunge,soarta vrea sa zburde,zambetul ma surade,privesc ca un prelude.Pana cand,si pana unde,timpul trebuie sa te intrude,doar pe rude,vrute si nevrute.Nu pot sa fac multe,cand trebuia nu le-am facut,si acum,nu pot mai mult.Multe am vrut sa le ajung,chiar daca un picior nu-mi este asa de lung,il trag dupa mine,poate,poate,pe cineva mai ajung.Ma las in voia sortii,pana imi vine timpul scortii,si nu ma las prada mortii.Dar timpul fuge,toate muge,pe mine toti ma mulge,si ma smulge.Nu vreau sluge,vreau calauze sa ma indulge,ca sunt dulce.Nu ma cert cu timpul,traiesc cu momentul,si-mi controlez temperamentul,sa-mi lucreze tratamentul.De mult am invatat,ca timpul nu sta pe loc,cand te bucuri cel mai bine,te lasa cu buzele fripte,si nu-i pasa de tine.Ma bucur de un moment,nimeni nu-mi face nici un monument,dar trebuie sa fiu foarte atent,in acest moment traiesc doar un moment.Am fugit destul,dar se zice ca niciodata nu este destul,chiar si de esti satul,nu trebuie sa fi fudul.Am un pendul,dar am masurat timpul destul,si am ajuns in instambul,ciuful.Nu sunt pregatita,dar sunt tare ciufulita,timpul m-a facut clatita si calita.Am invatat sa fiu fericita,chiar daca sunt ocolita,o sa ma fac eu si chitita.Bine m-am chitit,si de timp am povestit,si timpul m-a parasit,acum si mai tare am fugit,si aici,m-am oprit!