Nu tin condica…

Nu tin condica la nimeni,ori e ceasornicar,ori cronicar,nimeni nu scapa fara amar.Nu ma intereseaza ca esti perfect,nici prefect,eu nu sunt perfecta.Nu tin cont cata scoala ai,si ce academii si doctorate ai,doar om sa fii,si drept sa stai.Ma gandesc la dreptate,ca toti te rastoarna pe spate,si chiar cu dreptate,nu mai ai nici parte.Toate trec,ce-a trecut,trecut ramane.Numai vantul trece,si lasa in urma lui tot praful,si ne infunda si nasul.Asa ca multe am vazut,multe n-am crezut,si rele tot m-au ajuns.Pana ajung acas,nu ma las,chiar daca mai am un ceas,fac un parastas.Acum am facut un papricas,si niste papanasi,ca sa am putere,sa merg pas cu pas.Din intaiul ceas,cand am pornit cu primul pas,tot am zis,ca nu ma las.Dar acum ma las in jos,frumos,ca sa multumesc duios.Drumul meu a fost alunecos,si le-am pus toate pe al meu os.Le-am scris cu folos,pentru noi toti,cum sa pasim frumos.Ma las sa sar si in sus,cand ajung,colo sus.Nu ma las,nu te las,sa nu fii un las!A mai trecut un ceas,si nu mai e mult,intram intr-un alt an,cu un fluieras cu ceas.Am atatea ce ma roade,dar nimeni nu poate sa m-i le desnoade,sunt pe unde cu coarde.Atatea doruri vin in roiuri,ca nu mai am nici stilouri,raman toate,in tablouri.Nu este zi si noapte,inima-mi zice ca nu mai poate,sa l-e adune pe toate.Nu pot sa scriu,oricat as vrea sa scriu,daca ar fi sa scriu,ma duc drept in sicriu.Dar totusi scriu,sa scap de pustiu,cand am mult suspin.Stiu sa scriu si de iubire,de dragoste si hrana vie,si cant ca si o ciocarlie,lie,lie,palarie,zilele-mi trec ca o floare de papadie,suflu si nu mai raman nici vie.Bine ca sunt,bine ca infrunt,nu vreau sa ma framant,ca doar sunt de pamant.Si acesta este un dar,si un mare har,sa ai si margaritar,dar sa nu fi un magar.Prima am harul,ca m-i s-a dat si darul,sa pot sa scriu cu carul,cand imi vine amarul,sa nu ma manance nici tantarul.Si eu sunt om,ma cert si cu-n pom,de ce nu rodeste,se usca si ofileste.Am invatat multe de la pom,si cand ma gandesc,nu sunt mai mult,sunt si eu om.O soarta avem la fel,eu scriu,iar pomul rimeaza la fel,cand vantul i suiera frunzele,si cade ca mine la fel.Despre viata,stiu ca e ca mine,creata,si te-n hata,ca e hoata,buna si rautacioasa!Si cu viata am vorbit,dar mi-a inchis gura,si am amutit,am primit ce n-am dorit.Acum las toate de o parte,si ma intorc cu fata-n spate,am trecut mai multi ani,peste jumatate!Nu-mi face-ti nici o parte,ca eu ma duc tot departe,numai Dumnezeu imi mai face parte!Aveti grije de voi,toti o sa fim ca musuroi,dar de aia mai de soi!Satui,dar nu goi!Am lasat toate de la mine,ca sa fie numai bine.Acum va las,ca trebuie sa mananc papricas,si apoi o iau pe ismas la poalele unui raurars din fagaras.Drumul a fost nevoias,m-am simtit ca un ostas,sa mai lupt,batar un ceas!Am ramas si fara ceas,ca toate nu mai au nici glas.Am fluierat frumos de vre-un ceas,acum trebuie sa va las,mai vreau sa raman cu glas.