Nu pot uita vreodata…

Nu pot uita vreodata,Iubirea aratata de Isus.M-a-mbracat in haine albe,a pus pe mine podoabele din cer.In mine,a pus o taina,iubirea aratata omului.Traiasca Domnul,El este Stanca mea,in care ma incred.Hai vino langa mine,aseaza-te jos,si vreau sa-ti spun,ca sunt un om,frumos,dar si pacatos.Multe nu trebuie sa-ti spun,ca ma cunosti,din atata efort,ce doar eu il port.Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns,in atitudine cu altitudine de ordine si efort.Unde este cinstea si omenia?Am pierdut standardele morale si familia.Copii nu-i mai putem controla,deoarece,nu ne mai putem controla nici pe noi.Viata trece doar pe langa noi,si ne miram apoi,de ce se intampla atatea.Mai putin o sa ne pierdem si pe noi,si atunci desigur,va fi vai de noi.Cui ii pasa ca te trezesti dimineata cu teama unei noi zile?O noua zi pentru lume dar nu si pentru tine.Sa nu simti tristetea,sa nu iti simti sufletul care ar vrea si el sa fuga,satul de lacrimi.Cui ii pasa?Atunci cand zambesti,zambetul e doar unul aparent.Trece fiecare zi fara sa simti nimic,decat amaraciune,un gol in suflet,o durere.Si cuvintele ma dor cumplit.Le simt cum se zbat in mine,cum ma ranesc,si durerea,as vrea sa smulg din mine ceea ce imi face atat de mult rau.Cu toate se obisnuieste omul,dar putem vreodata sa ne invatam cu neomenia?Si-ajungem sa spunem ca e bine asa cum e,cand,de fapt,e rau.As vrea,si cate n-as mai vrea,sa pot sa fac un pact cu viata.Vreau sufletul meu sa zboare si zborul lui sa fie spre inaltimile acelea mult dorite.Sa inchid ochii si realitatea sa nu mai existe.Port clipele de viata,ma rascolesc si-mi fac sa vibreze fiecare particica a fiintei.Ma inalta pe bolta unui Cer ce apartine celor mai intense sentimente.Si,de-acolo,de sus,realitatea ma prinde si ma arunca in prapastia in care sunt prizoniera,si evadez,iar si iar.Fug de realitate gasindu-mi refugiul in pret de o clipa,o implinire intunecata mereu de umbra realitatii ce ma urmareste.Dar din pacate este totul o pacaleala,asa cum e toata viata,uneori.Crezi ca poti s-o pacalesti si sa-i furi marunte clipe de placere.Joci cinstit mereu,si incerci,poate,uneori,sa mai joglezi un pic,crezand ca,poate,obtii ceva mai mult.Si daca reusesti,si-ti traiesti clipa furata,crezi ca poti s-o faci din nou,sa furi o alta clipa.Dar nu-ti reuseste la nesfarsit,viata iti arata ca de fapt,tu esti cel pacalit.E singurul sentiment care ma incearca acum,imi curge sufletul prin cuvinte.E trist,stiu,dar nu cersesc.Avem capacitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe,mereu mai departe pe drumul vietii,si ne prefacem ca e bine chiar daca nu e,doar de dragul unei vieti.Sunt clipe,neasteptate,cand viata iti arata o cale,una total diferita de celelalte,care te duce la ceva aparte,intr-un loc in care iti dai seama ca e esenta vietii.Ca nu e niciodata prea tarziu.Azi imi vad de viata,pentru ca asta fac de fapt.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti daramat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana,vino la Domnul,El te iubeste.Omul de omenie traieste cu sufletul in palma,daruind mereu la toti cei din jur,tot ce are in el,si este recunoscut,si considerat un om deplin.Asa am putea defini omenia,respectul,cinstea si dragostea,bazate pe adevar si valoare.Locul omeniei si cinstei a fost ocupat de inselaciune,tradare.Eu niciodata nu am sa uit de unde am plecat.Unde sunt valorile morale,respectul,integritatea?Unde este spiritul acela al familiei adevarate bazata pe dragoste,intelegere si armonie?Ne cufundam intr-o societate din ce in ce mai imorala,mai depravata si mai stricata,invatam sa traim cum vrea ea,ajungand intr-un final sa ne adaptam ca ei.Nu timpul vindeca toate ranile,ci Iubirea.Timpul ne ofera doar posibilitatea de a uita temporar de suferintele noastre.Doar Iubirea vindeca total.Pierderea omeniei si cinstea,sunt foarte dureroase.Nu te compara cu nimeni,si nu astepta de la nimeni nimic.Esti in control cand ai atitudine si efort!Acum nu mai am nimic,sunt doar un buric.O sa va mai povestesc cu o alta ocazie,cand ajung la magazie de atitudine si furie,fara efort si tragedie.Am ajuns zurlie de atata galagie.Acum am suflat intr-o papadie,dar am vazut,ca nici ia nu mai invie.Acum pune-te jos,si roaga-te ca un credincios,Lui Christos.M-am pus jos,si Iubire am primit,sa va iubesc pe voi,toti.Nici o discriminare,toti suntem cu valoare,dar Iubirea e cea mai mare.Niciodata nu am sa uit de unde am plecat,si cum am venit aici,in tara unde curge lapte si miere,dar,e doar o parere,ca nu mai exista,nici-o miere.Placere fara miere,si sufletul tot cere.Eu de lapte m-am intarcat,dar de miere,m-am ingretosat,vreau doar sa ma bucur,si sa fiu curat.Din nou m-am rugat,sa nu fac un pacat,oricum e prea tarziu,nu vreau sa fiu blestemat.Am ajuns pana aici,mai un pic,si ma duc tot tiptic,si raman fara nimic.Multe in capul meu s-au spart,si multe le-am mai reparat,dar am ramas cu sufletul inghetat,de dureri ce m-au atacat,si nu le-am controlat,ca au fost de neimaginat.

Fratilor si surorilor de pretutindeni…

In cele din urma,am scris mai multe epistole,si recent am primit si eu doua epistole.Strabunica,bunica,si mama,va multumesc de cresterea pe care mi-ati dat-o,si va multumesc ca ma-ti invatat Sfintele Scripturi din pruncie.Multumesc ca mi-ati turnat de mica placerea pentru Cuvantul lui Dumnezeu si increderea in autoritatea acestui Cuvant.Acest Cuvant invatata de mica mi-a dat intelepciunea care m-a condus la mintuire.Vremurile care urmeaza sunt foarte grele.La Corint sunt certuri si pacate mari,dezbinari.E multa mindrie si sectarism intre frati.La Tesalonic se dau tot felul de invataturi despre viitor.Pe alocuri unii zic ca a si venit invierea,altii au inceput sa caute ca prin cuvintari inselatoare sa aiba un  castig marsav.La Efes au fost lupte mari,aproape toti l-au parasit pe Pavel.Peste tot sunt probleme mari si vor fi si mai mari.In vremurile din urma vor fi vremuri grele.Vor gasi pretexte ca sa se opreasca peste tot invatarea copiilor.Pavel a spus batrinilor din Efes ca dupa plecarea lui,dintre ei se vor ridica oameni care vor invata lucruri stricacioase.Acestea vor fi in adunare,adunarea nu va mai fi adunare.In viitor oamenii se vor aduna la adunari ca sa le placa nu ca sa se zideasca in invatatura Cuvintului,isi vor da invatatori dupa placerea lor,vor dezvolta teatre si spectacole pentru distractie crestina,si asa vor lepada pe nesimtite Sfintele Scripturi.Mama,m-ai crescut bine,dar in zilele din urma nu va mai fi asa.In zilele din urma nici bunicile,nici mamicile nu-si vor mai invata nepotii sau copiii Sfintele Scripturi si generatie dupa generatie se vor instraina de Dumnezeu.Parintii si bunicii,in loc sa-si invete copiii in fiecare zi,ii vor da la scoli duminicale,nu din grija pentru sufletul lor,ci ca sa-si spele constiinta,sa creada ca au facut ce trebuie,iar restul timpului,vor sta la televizoare,computere,tablete sau telefoane si Cuvintul care tu l-ai sadit in mine nu-l va mai sadi nimeni.Multumesc ca m-ati crescut asa,ca m-ati invatat din pruncie,mai tirziu nu ma mai puteati aduna.Dragile mele,datorita muncii voastre,si a mamei,de invatare a Scripturilor din primii ani ai vietii mele,eu sunt acum crestina.Voi ati pus in mintea mea aceste lucruri,ati fost bune slujitoare ale lui Isus Hristos.Tot la fel am facut si eu,am pus in mintea fratilor si surorilor,aceste lucruri,si sunt un bun slujitor al lui Isus Hristos,iar la venirea Lui El imi va spune bine sluga buna,intra in Imparatia mea!Nimic nu e dupa placerile mele.E o zi ca toate zilele,nimic semnificativ.E dureros atunci cand se intimpla ceva,dar am invatat sa traiesc si asa.Nu fac discriminare,am invatat sa ma bucur in natura in cele mai grele momente de durere.Dumnezeu a fost cu mine ori unde si in ori ce loc.Daca am fost in locuri unde nu au fost bune,a fost cu mine si acolo.Si asa mai departe se mai scrie din nou in carte.Bucurie,bucurie,la noi tot sa mai vie!Frumoasa e viata cand sti sa o traiesti!Frumos e omul cand sti sa-l pretuiesti!De cantat am cantat,si pe voi acum v-am salutat.Si eu sunt ca tat omul,cu slabiciuni si scazaminte,si tot mai minte.Tot mint ca ma fac io bine,si tot ceai de menta imi fac,sa scap de boala mintala,ca sunt mentala de atata metala.Sunt si hapleala,ca fratele meu mi-o zas,ca sunt hapsana,ca o gaina batrana.Nu fac nici o ciorovoiala,sunt cuminte ca o tamblala cu tambala.Aveti incredere,nadejde si credinta.Toti purtam in sufletul nostru o dorinta pe care doar o gandim.Viata merge inainte.In fiecare zi ma pot plange de dureri,dar milioane poate si mai multi,merg asa cum pot,si pe coate si pe jos,caci doar asa traim.Eu am invatat multe,sa imi indur durerile,imi plang necazul in tacere,caci nimeni nu va veni sa imi de-a o mangaiere.Am fost intrebata de multe ori de copii mei,de unde am atata putere si energie,de unde atata tarie in mine sa pot sa trec prin incercarile ce le-am avut.Eu le-am spus,de la Tatal meu de sus."Harul meu iti este de ajuns"dar sa stiti ca de multe ori nu e asa,sunt slaba.Sa invatam sa traim frumos,si lumea va incepe cu mine.Eu sa pot sa fiu aceea schimbare inspre mai bine.Copilasilor mei,va scriu voua,aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in mine,in lume ve-ti avea dureri si necazuri,dar indrazniti sa biruiti,ca pana la urma ori cum cu toti o sa ne jerfim.Iti doresc sa ai liniste si pace in sufletul tau,in fiecare zi a vietii tale.Ce frumos este gandul daca stii sa-l implinesti.Ce frumos e cuvantul,daca stii sa-l rostesti.Ce frumos este omul daca stii sa il iubesti.Iubirea te invata sa crezi si sa speri ca astazi va fi mai bine ca si ieri.In lume sunt oameni atat de saraci incat nu au nimic altceva decat banii.Fiti cumpatati in tot ceea ce faceti.Chiar daca ati facut un pas gresit,nu intrati in panica.Nimic fara Dumnezeu,cu El,prin El,si pentru El sunt toate lucrurile,a Lui sa fie Slava,Cinstea si Onoarea de acum si pana in veci.Traim sa invatam si invatam sa traim.De multe ori suntem prigoniti,dar nu ceda,Dumnezeu e de partea ta!Imi ridic ochii spre munti,de unde imi va veni ajutorul?Imi ridic ochii spre cer,cersindu-i indurare,si astept,raspunsul meu la a Sa indurare.Nu-i o poveste tot ce spun,exista-un Dumnezeu ce poate,sa faca totul din nimic.Imi ridic ochii spre cer,cu lacrimi inalt o rugaciune de multumire.Cu fiecare cuvant ce-l rostesc,simt cum trupul meu se inalta spre cer.El mi-a dat curajul de a infrunta orice piedica.Doar luptand voi putea sa inving,si ori de cate ori ma tem,eu ma incred in El.Nu stiu cat voi mai avea de trait pe acest pamant.Vreau ca dupa trecerea mea din viata sa ramina in urma mea,urmele pasilor Lui.De multe ori mi-a fost asa de greu,ca imi ziceam,nu mai pot duce nimic,si din nou si iar din nou am primit incurajare.Am crezut eu vreodata ca asa imi va fi soarta,nicidecum,dar am primit toate fie bune fie rele,si nu am facut altceva decat sa ma uit tinta la ISUS.O data cu trecerea aniilor,am vazut ca in viata multe lucruri se intimpla,vrem sau nu vrem trebuie sa trecem pe aici,unii intr-un fel altii diferit,dar nimeni nu este scutit de inprejurarii.Pot sa spun ca am invatat si invat in fiecare zi ceva despre viata,cum sa traiesti frumos,sa-ti petreci timpul cu folos si sa ai o atitudine buna despre toate lucrurile pe care le intimpinam aici pe pamant.Dar cu totii stim ca intr-o zi vom muri,si tot ce va ramine dupa noi vor fi faptele si amintirile din viata noastra.Ar fi atatea experiente de viata prin care eu si copii mei le-am trecut.Cu totii suntem oameni,si nu suntem scutiti de probleme.Cata vreme exista Dumnezeu,muzica,rugaciune,iertare,restul nu conteaza.Am trait miracole,am cu­noscut oameni langa care nici nu visam sa stau.Am facut gre­seli.Unele lucruri le-am facut prea devreme,altele prea tarziu.Unele lucruri mi s-au intamplat prea devreme,altele prea tarziu.Caracterul meu este asa cum sunt,nu sunt desavarsita,cat voi trai voi avea de invatat.Trece timpul,trecem si noi odata cu el.Tu Raveca,intareste-te in Harul care este in Isus,ia-ti partea ta de suferinta,ca un bun ostas al lui Isus.Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii,ca sa fie pe plac.Va veni o vreme,insa fii treaza Raveca in toate,sufera.Ferice de cine asculta si pazeste poruncile,caci vremea este aproape.Multumesc pentru orice binecuvantare,pentru zilele cu soare,pentru zilele cu nori.Daca treci momente grele in viata,toate au un rost,nimic nu e intamplator.Nu-i destul,intelege-ma,nu-i,sa crezi doar in sangele Lui,sa te inchini,sa postesti,sa alergi,nu-i destul dupa Domnul sa mergi.E nevoi,ca propiu-ti ungher,sa-l prefaci intr-o dira de cer,si-n tacutele-ti stari sufletesti,cu Isus,ca El,sa traiesti.Cine-i om,e om oricand,ori si unde pe pamant,asadar nu te compromite,viata e asa,ca nu te minte!The meaning of life is leave it!Traieste viata asa cum e,ca alta pe acest pamant nu mai este!E greu,dar vom intra in apogeu!Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita,nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva.Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti.Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine,mai destept sau mai tanar,insa nimeni nu poate fi ca tine.Nu te schimba ca oamenii sa te placa.Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine,asa cum meriti.Iubite cetitoriule,nicairea n-am aflatu nici un istoric,asa de bun ca aiesta,nici latin,nici leah,si viiata mea,Dumnezeu stie,cu ce dragoste pururea am avutoi,la iata si pana la aceasta varsta,acum si slabita.De aceste basne sa dea seama si de aceasta.Nici ieste saga a scrie unui neam,ca ieste un lucru vecinicu.Candu ocarasc intr-o zi pre cineva,ieste greu a rabda,dara in veci.Eu voi da seama de ale mele,cate scriu.Facutu-tam izvod dintaiasi data de mari si vestiti narozi,marturii,a carora traiescu si acum in lume si vor trai in veci.Si asa am nevoitu,sa nu-mi fie grija,de-ar cadea aceasta povoara,ori pre a cui mana si din streini,carii de-amaruntul cearca zmintelile.Pre dansii am urmat,care vezi in izvod,ei pavata,ei raspundu si pizmasilor si zavistnicilor.Puternicul Dumnezeu,cinstite,iubite cetitoriule,sa-ti daruiasca dupa aceste cumplite vremi anilor nostri,canduva si mai slobode veacuri,intru care,a face iscusita zabava,ca nu ieste alta si mai frumoasa si mai de folos in toata viiata omului.Cu cetitul cunoastem pe ziditoriul nostru,Dumnezeu,lauda ii facem pentru toate ale lui catra noi bunatati,pentru gresalele noastre milostiv il aflam.Intelegem minunate si vecinice fapte puterii lui,facem fericita viiata.Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne invata,cu acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare.Citeste cu sanatate aceasta,cu dragoste osteneala.De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu.Domnul bun sa va miluiasca,pe noi si pe voi totii.A voastra logofata,si sa va umileasca.O expresie a-i da,sau a nu-i da,nas cuiva,insemnind,a nu permite cuiva sa fie prea familiar,prea indraznet sau obraznic.Daca-i bagat prea mult in seama,s-ar putea sa i se urce la cap.Asa ca eu o cetire v-am dar,o ticoloasa de mine,si o nevrednica,dar vrednica de netrebnica,cu miluita v-am salutat.Sa fim biruitori si in vremurile de pe urma.E scris,ca cel ce rabda pan la moarte,biruitor in Cer va stralucii!