In toiul verii…

In toiul verii,din lunga vara fierbinte,m-am ales cu multe invataminte,sa tot iau aminte.Am invatat ca si cand e cald sau frig,trebuie sa strig.Doamne ai mila de noi,ca focul ne baga in butoi.Am mai invatat sa stau cuminte,sa nu imi mai pice un alt dinte.Am invatat sa ma rog frumos,Domnului Christos sa nu fiu neputincios.Caldura ca-n cuptorul cu placinte,si vantul cald,din zburd cu mare drag,si nici o frunza nu mai misca.Draga vara,cat ai fi tu de fierbinte,te iubesc,si sufocata de atata caldura,stau langa o sura.Praful,pamantul,arde in vapaie,si noi vrem sa facem baie.Aoleuuu,ce zapuseala,toti cerem o socoteala,sa nu mai fie nici o sfiala.Acum facem o paranghelie,cu idee de frazie.Uneori radem,uneori plangem,trist e ca ne hranim rasul din neajunsurile vietii si din nimicnicia pastrata a sufletului.Ne fardam prin cuvinte elevate si pornim la drum,cautatori de maruntisuri in suflete misuinde.Ne sperie drumul si facem din colturi o lume,din sulfet,nimic.Ma aliniez atunci tacerii,o tacere atat de plina,ca as putea sa-mi pierd rasuflarea,si scriu iar cuvinte.Acum nu pot gasi cuvinte pe care sa le astern in continuarea punctelor de suspensie,sau intre a cere.Iar asta n-a fost nimic mai mult decat o ciorna,pe care am scris-o de ciuda.Zimbetele unei dimineti de vara,in care deschid cu fiecare ceas romanul zilei de maine,o fila goala din cartea vietii,ori un pretext de a retrai in surdina o alta melodie.O aroma dulce de ganduri ca o mangaiere usoara de vara.O privire profunda precum un elixir sorbit la fiecare clipa,in care de multa vreme se citesc cuvintele.Cautam calea de a ma apropia si mai mult de caile nesfirsite ale vietii,ori sa patrund sub sinele lucioase ale omenirii,precum misterul anilor a tot mai multe griji,si tot mai multe lacrimi secate de timp.Sa fi fost eu aceea in care au adormit demult zimbetele inocente,pure,sau poate eu eram una dintre mainile crude ale sortii.Azi imi las gandul sa zboare.As vrea sa se intalneasca undeva la rasarit,la inceput si sfarsit de cer cu gandul tau.Nu e o regula,dar din pacate se intimpla mai la tot pasul,ca fericirea unuia sa produca tristete.Ce nu vi s-a intimplat?Doresc tuturor sa fiti fericiti,doresc tuturor sa fiti iubiti.Secretul fericirii este increderea in Dumnezeu si in tot ceea ce faci tu insuti.Sa auzim doar de bine,sunt convinsa ca vom auzi si de rau,dar vara aceasta este sa te simti tu bine.Am luat cu mine,un strop de fericire,sa te fericesc si pe tine,in lunga vara fierbinte!Traieste clipa,si lasa-te purtat de toate bucuriile vietii!Sunt coapta,dar nu ca pita din cuptor,ci coapta,de arsita si dor,ca pan la urma,stiu,o sa ma ia sudori.Spre Cer ma avant,si tot cant.Nu ma vand nici pe vant,doar imi fac un avant si cant.Am credinta in cuvant,si ma tin de cuvant,ca m-alint.Nici pe un blid de linte,chiar si blidul minte,ca e fara de minte.Si daca m-as vinde,as ramanea fara minte,si fara bob de linte.Omul se mai coace,de prea multe cojoace,si te intoarce sa nu-l vinzi pe cojoace.Nu anii m-au copt,nici cand a batut un clopot,doar cand am spus ca nu mai pot.Nu vorbesc de atunci,vorbesc de acum,cand sunt pe drum.Poti sa ma crezi tu proasta,chiar fac si pe proasta,si-ti inchid in nas poarta.Nu vreau sa fiu bataia de joc a lui nimenea,nici fraiera ta,ma simt bine ori cum ai vrea,dar nu dupa parerea ta.Am o parere buna despre mine,multumesc ca nu m-am ortacit cu orisicine care vine,pe la mine.Esti bine poftit si bine primit,dar nu sunt la nimerit.Dragul meu,si sufletul tau are nevoie de ce am eu.Dar nu ma vand pe bani,nici pe free time,sau free love.Daca zic ca te iubesc,o iei cu alt inteles,dar eu doar asa te iubesc,fara interes.In gradina Domnului sunt multi pomi,unii roditori altii de fazon,si altii de ultoi,dar eu cu greu ma indoi.Fosta-i Raveca cand ai fost,nu mai sunt subtire la mijloc,si de-abea mai pot sa joc.Nu-mi trebuie noroc,ca de-abea mai stau pe loc,si intr-un loc.Nu mai sunt cine am fost,si ce am fost,s-au intors zilele pe dos cu cracii in jos.No,mai bine stau pe loc,ma bucur cum pot,si le pun pe toate la un loc,la reciproc.Chiar si fara noroc,sunt si schiop si miop.De tine nu am loc,te las pe tine singur sa-ti faci un stoc,cu noroc.Iubirea e departe,dar inima imi face parte,si dulciuri imi imparte,ca la carte.Multumesc mult de tot,am plecat ca nu mai pot!Stau in plina vara fierbinte,si pe aripile vantului,si pe muchia gandului,si traiesc din puterea Duhul.Nu toti Il accepta pe Dumnezeu,si nimeni nu-l experimenteaza la fel,dealtfel,El,e la fel,ca ieri,azi,si maine,chiar si atunci cand cazi,si nimic nu-ti spune.De multe ori ne intrebam,de ce pe mine,de ce eu,si cum se poate,chiar eu?Da este foarte adevarat,ca intr-un moment neglijat,multe am rumegat,si raspunsuri nu am aflat.Dar El,este acol,si nu dincol,E splendid de domol,si ne asculta intra-acol,unde nu patrunde nici alcool.Sufletul El n-il cunoaste,chiar si cand ne inteapa zece ace,stie ca nu suntem facuti,sa fim dobitoace.Mie tare imi place,cand ma gandesc ce mult bine n-e face,doar sa traim cu totii in pace.Dumnezeul nostru mare,nu are asemanare,chiar si cand greutatile n-e raman tot pe spinare.De multe ori m-am suparat,si eu pe El,si i-am spus tot pasul meu,dar nu am inteles bine eu,a fost doar planul Sau!Si chiar suparata de as sta,la nimic nu-mi folosea,ca face El tot ce vrea.Niciodata nu ma astept la rau,dar nu stiu care e spre binele meu?Am hotarat in inima mea,sa-l las sa-si faca lucrarea Sa,dupa cum El va vrea.Ca il accepti sau nu,este problema ta,iar rasplata te intreaba,atunci cand tu esti gata,pentru ati primi plata.Multe ma doare si pe mine,de multe ori ma simt mai rau ca si un caine,dar nimeni nu ma controleaza pe mine,doar Dumnezeu,care stie totul despre mine.Un sambure de Dumnezeu avem toti in noi,dar depinde de noi,daca il acceptam sau cadem.Cu siguranta ca toti cadem,dar una este,cand avem,credinta in Dumnezeu,si credem in El.Nu este om fara incercare,mica sau mare,si cat de mult doare,dar credinta n-e ridica dincolo de zare.Desigur,vine randul si sa murim,chiar si cand nu ne pregatim,suntem luati ca prin vant,cu avant,si nu mai ramane nici un cuvant.Pana mai am cuvant,scriu tot ce mie imi vine in gand,sa treaca timpul zburand.Chiar daca nu te-ai tinut de legamant,tot o sa zbori in vant,ca asa este scris,cu legamant in Cuvant!Ma opresc sa mai poposesc,si in Cuvant sa mai citesc,pana nu ma nimicesc.Dumnezeul dragostei si a-l milei,sa ne miluiasca,sa ne sfinteasca,cugetul,gandul si sufletul.Amin Acum va las sa cititi-1 Tesaloniceni 5