Recapitulez viata…

Recapitulez nu capitulez.Fac perchezitie,nu competitie.All i’m sayin!Vreau sa ma cunosc mai bine,si fac competitie cu mine,chiar daca,sunt mai buna ca tine.Precis ca ai sa zici,s-o crezi tu,esti mai nebuna ca mine.Dar totusi vreau sa ma cunosc,sa nu-mi pierd timpul,cand umblu pe jos,cu capul in nori,sunt de multe ori.Stiu cine sunt,si ce mananc,cateodata ma scobesc si in dinti,ca nu suntem sfinti.Am venit cu un scop,sa dau la lume foc,cand ma doare la mijloc.Si cand ma duc,ma duc sa ma joc,ca viata oricum e un joc.Castig si pierd,ca pana la urma,pe toate le pierd.Un singur joc imi place sa ma mai joc,sa ma iubesc cu foc,ca toate o sa arda in foc.Si la joc,ma intorc sa nu ma rastorn,sa raman fara horn.Cu cine sa fac competitie,toti au restrictie de intuitie,si raman cu perchezitie,de adjustitie.Asa m-a facut mama mea,si nu ma intereseaza ce zice lumea,competitia e viata mea.Va dati seama,sa ajungi pana aici,cat a trebuit,intru-na sa te tot ridici,sa nu fi muscata de furnici.Si ma tot ridic,ca mananc tot ridichi,sa ma curete la rinichi,sa nu am pietri,mari si mici.Dar tot mai sus ma ridic,si cu usturici,mai sus de turturici,in tara unde este tot albici.Nu vreau bici,nici besici,ca sufar si de tremurici.Ce competitie mai vreti?Va compatimesc de nu va vedeti,izolati si balonati,de toate vreti sa mancati,dar in competitie nu vreti sa va bagati.E greu si sa mai rezistati,stiu,de pe pielea mea,ca e batucita,vai de ea.Sa va spun inca ceva.Nu ma iau dupa nimenea,cum imi astern asa dorm,om sa fiu,si tu domn,eu vreau sa ma schimb,doar atunci cand eu dorm.Ma intorc de pe-o parte pe alta,si competez cu cealalta.Am ascultat sfaturi de viata,ca ce te doboara,te pune din nou pe sfoara,ca si viata te masoara.Sfaturile de viata imi da mie peste fata,sa invat cum sa stau mai in fata.Daca ati invatat ceva,din toata lectia mea,competitia e toata a ta,si eu dupa ea.Nimicul se regaseste pretutindeni,in mine si in tot ce ma inconjoara.Acordul dramatic al melodiei sufletului pierdut in nimic rasuna absurd si difuz.Mai rau e sa simti nimicul si sa nu-l intelegi si sa nu iti dai seama de unde a provenit si in ce suflet a rasarit.Trecand nesimtitor,timpul se ataseaza de prima mea privire.Expresia fetei dezvaluie multe,chiar si recunoasterea sentimentelor.Sa nu te regasesti in nicio persoana inseamna ca esti unic,si un simplu trecator prin vamile vietii.Divinitatea este alaturi de sufletele extrasensibile.O atmosfera pasnica,in prezenta nemarginitului rasarit si apus ce atinge un camp verde si plin de flori albe.Real nu este nimic,ai rostit o avalansa de cuvinte.Picaturi ce umplu paharul vietii,cu mainile in aier,cu semne pline de manie si ura.Ai uitat cate culori are un curcubeu,din spre apusul aprins al sufletului tau.Ai imbratisat caldura vorbelor mele,cuvinte de iubire nesatula si pierduta.Mi-as dori o chilie goala,cu un scaun si o masa,sa-mi recapitulez viata.Dar nu e cu putinta,ma asteapta soroacele de tot felul,ma leaga fedeles si nu ma lasa in voia hoinarelii mele.Acum mi-as lua lumea in cap,si m-as tot duce.Scriu cu experienta din minte,dar nu scriu despre ele,ci doar afara din ele.