Am intalnit,oameni si oameni...

Am intalnit oameni si oameni.Dar azi la cumparaturi,m-am intalnit cu sora Popescu,fata lui fratele Onita.Stand asa ca romanii de vorba,am intrebat-o cati ani are.Si fara nici o ezitare,mi-a spus ca are 75 de ani.Va spun pe cuvant,arata ca de 60.Dar nu a fost despre ani,ci despre ce poarta ia in inima.Vorbind mai multe,mi-a spus ca tatal ei a trait 100 si o luna,si mama ei 90 fara o luna.Conversatia a fost foarte interesanta,dar si genetica e foarte importanta.Doar ca un fapt divers,oamenii se mai schimba si invers.Milioane de oameni sunt pe drum,altii sosesc chiar acum,si multi sunt plecati,de demult.Din milioane de oameni,am fost chiar si eu,aleasa de Dumnezeu.Asa a fost cu fiecare,si cu mine in lume,mult mai multi de un milion.Cine poate sa controleze numarul de oameni,ca ei sunt ca firul de nisip,si ca stelele cerului.Numai unul singur poate cunoaste infinitul.Sa ne fie la toti,firea inteleapta si adanca,pentru a cunoaste tainele ascunse,a necuprinsului ceresc.Oameni buni,si buni prieteni,lumea toata stie,prin ce calamitati noi trecem.De aceia mai ortaci,nu e timpul ca sa taci,gura trebuie sa o imparti,ca intre frati,sa vorbesti,dar si sa taci.Sa nu n-e fie viata trista,mai mancam si o placinta,dar sa fie cu mere,pe pripta,ca sa nu ducem lipsa de lumina.Si e vai,ca e nedreptate,totul s-a intors pe spate,si nimeni nu stie sa mai sape.Si eu am ajuns la miliarde,cu pacate nemasurate,si cu zilele bagate in rate.Pe parcursul vietii mele date,multe au fost invatate,dar multe si uitate,si la Dumnezeu rugate.Plang rugandu-ma umila,si cer ajutor,pentru mine,pentru tine,pentru noi toti,cei muritori.Ruga sincera,fierbinte,totdeauna-i ascultata,si sa nu n-e pierdem calea,care noua n-e este trasata,si cu lacrime udata.Nu vreau bani,nu vreau avere,vreau numai sanatate,ca Dumnezeu imi va purta de grije,in toate!Pentru mine si voi toti,un gand bun de sanatate,si pentru milioanele de oameni,de iubire sa aiba parte.Mama ei de viata prefacuta,tatal ei de soarta neconceputa,te iubesc asa cum esti,chiar daca ma lovesti.Nu sunt singura,milioanele de oameni ma ajuta,vad cum si ei se stramuta,si tot stranuta!Doar de curiozitate,am vrut sa-i fac un selfie,doar pe jumatate.Si mi-a spus ca nu se poate,o lasa pe alta data.Eu un selfie mie mi-am tras,ca doar numai de jumatate,mi-a ramas.Cu Domnul,si bun drum,pa alt dat!In fotografia de mai sus,este unchiul Pavel Isfan cu sotia Lenuta.Dar eu doar la jumatate pe fotografie,am ramas fara de glas.