Nu urasc,dar urasc...

Ce e viata omule?De ce urasti,de ce urasc?Urasc pe cei care urasc,ce nu inteleg.Urasc de rusine,urasc sa nu mai stiu de mine,urasc murdarul din tine.Uram cand nu iubim,iubim cand nu uram.Atatea lucruri putem ura,dar nu asa ne invata viata.Nu vreau sa fiu o hipocrita,si nici manjita,de-a lumii placeri biruita,chiar de sunt urata.Nu sunt uraciunea pustiirii,nici mama padurii,sunt aevea curatii,si a gandirii.Porunca nu ne da voie sa uram,dar sunt totusi multe lucruri ce trebuie sa le uram.Nu le insir pe rand acum,ca voi le cunoasteti,vrand nevrand,chiar si surzand.Ca o mica paranteza,timpul trece cu viteza,si eu urasc ca o sinteza.Nu,nu de himnoteza,de caticheza.Urasc raul din mine,nu vreau sa stiu prostii de tine,ca nu poti sta pe langa mine.Urasc cand trebuie sa ma comfrunt cu viata,si sa ma dau cu maghareata.Urasc multe cum ti-am zis,dar si prostia omeneasca,cand nu stie sa-si pastreze fata.Urasc cei rau si e murdar,chiar si chinul ce il am.Urasc daca nu pot iubi,vreau sincera acum sa fiu,urasc ca sa te stiu,sa nu urasti ce-i viu.Urasc ca trebuie sa plec,urasc ca nu vreau sa te pestreci,si daca si tu pleci,vreau sa nu ma urasti,ca te iubesc!Urasc sa nu iubesc,doar e firesc!Urasc sa ma arat ce nu pot fi,si sa insel ca stiu,ce nu as sti.Urasc ca zi si noapte ma lupt cu acest chin,plin de venin.Urasc pe cei ce se incanta din minciuna,si pe altii i distruge in arvuna.Urasc sa-i mint pe toti ca mi-e bine,si atunci nu urasc sa ma urasc.Urasc sa-mi fie confundata bunatatea si intelegerea,cu naivitatea si prostia.Nu urasc,dar urasc rautatea.