Pan ajung in glorie,baba tot sforaie…

Viata mi-a daruit timpul si prezentul,trecutul a trecut,si viitorul nu il cunosc,doar pe mine trebuie sa ma cunosc.Am sorbit cupa,am pretuit viata si lumina.Cred in Iubire,bunatate,facuta din suflet,si in curajul de a depasi limitele.Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie,pentru ca de fapt caracterul te defineste,in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii.Chiar acum am fost pusa in situatia de a categorisi oamenii cu atentie.Oamenii care sunt oameni,si oamenii si atat.Inainte de ajunge la concluzia ca unii oameni sunt oameni degeaba.Dupa o introspectie am concluzionat,pentru a nu stiu cata oara,ca totul in viata se intampla cu un scop,chiar daca repercusiunile sunt aparent devastatoare.Aparent spun,pentru ca totul in viata este un test.Orice situatie,ne invata sa ne descoprtim reactiile.Tot timpul in viata,suntem obligati sa intalnim oameni care echivaleaza cu un sac gol.Dar intorcandu-ma la oameni,nu ca nu as fi vorbit si pana acum,cred ca unii oameni prefera cu usurinta sa judece exact ce nu-i priveste.Le este mai usor sa deschida gura judecand alte persoane,decat sa-si rezolve propriile probleme.Suntem judecati dupa felul in care mergem,dupa felul in care vorbim,dupa felul in care gesticulam.Am ajuns sa fim judecati pentru trecutul nostru,pentru greselile noastre.Suntem judecati dupa tinuta,oricat de potrivite sunt ele,aparentele inseala.Citeste mult,dar nu multe.Din ce in ce,mai multe relati virtuale,insa din ce in ce,mai putine prietenii trainice si de lunga durata.Decat mult si prost,mai bine putin si bun.Din zorii zilei mele,in lume eu m-am dus,culegator de spice,in drumul ce eu l-am strabatut.In fiecare dimineata,ma gandesc la o noua viata,cum pot eu sa-i fac fata.Din zorii diminetii,pana la sfarsitul vietii,cu Domnul eu calatoresc!Din zori de zi cand ma trezesc,smerita ma aplec la cruce,si fie drumul cat de greu,e asa usor cu Isus.In oglinda m-am uitat,cand am vrut sa-mi spal fata,si am vazut ca-mi trece viata.Eu cu zambetul pe fata,m-am bucurat de inca o dimineata.Chiar daca imi trece viata,nu conteaza cum mi-e fata.Cand anii batranetii,te apasa tot mai greu,si astepti zorii diminetii,pentru anii ce mai trec,sunt dator si se cuvine pentru viata eu sa multumesc.Experienta m-a invatat sa inteleg ca majoritatea lucrurilor de care ne ingrijoram nu sunt de importanta eterna,dar trebuie sa avem credinta sa privim in sus.Dar ma linistesc cand mai vad o minune.Ma inviorez cand ascult o cantare.Mi-am zis ca la batrinete ma voi feri de patru lucruri,nu ma voi plinge ca nu mai sunt tinara,nu voi da sfaturi nimanui,nu voi invoca mereu experienta mea,si nu voi povesti de o suta de ori acelasi lucruri.De bine,de rau,le respect.Trecutul nu e o arhiva,unde gasesti azi,si maine,aceleasi lucruri.Trecutul traieste,la prezent,il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.Unele amintiri scad,palesc,altele,capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte.A iubi inseamna,a lumina partea cea mai frumoasa din noi,pentru a iubi si mai mult viata.Omul a simtit nevoia sa inalte o credinta in mijlocul intebarilor,si sa le apere,toate sunt intradevar trecatoare.Exista infringeri care nu coboara,ci inalta,exista intrebari pe care ni le punem nu pentru a da un raspuns,ci pentru a auzi intrebarea.Imi dau seama ca lucrurile nu se vor indrepta in cursul vietii mele.Am crezut ca boala este un moft.Sufletul nu este o guma de mestecat,nu se intinde,nu se rupe si nu se da din gura in gura.Oamneii nu isi aleg mereu drumul,dar e interesant sa afle de ce.Tot ce fac,tot ce simt,ce a fost,ce va fi,nu vei stii.Si maine poate nu va mai veni.Avand o privire vaga despre ceea ce se intampla,necazuri si toate pe nedrept.Sa nu uitati,respect,pentru viata!Trecutul nu il mai poti schimba,trecut,e la trecut,ce a trecut,nu mai vine,noi trebuie sa scapam de rusine,si sa invatam lectia,sa traim,azi,maine,si cu Dumnezeu inainte.Trecutul e istorie,noi ramanem in memorie,pana ajungem in glorie.