Ce-am semanat cu lacrimi…

Ce-ai semanat cu lacrimi, Ai sa culegi cantand, Oricat de lung e drumul, Sfarsi-vei in curand. Nu plange dupa anii, Ce trec si nu mai vin, Fii rabdator in chinuri, Nu-i cerul tot senin. Nu piere adevarul, Marturisit si viu, El nu e niciodata, Zadarnic si pustiu. Nici plansul rugaciunii, Nici micul milei dar, Nici jertfa dusa-n taina, Nimic nu e-n zadar. Alege in durere, Adancul ei folos, Doar ea iti da puterea, Rabdarii in Hristos. Caci orice pom rodeste, Si totul vine-n rand, Ce-ai semanat cu lacrimi, Ai sa culegi cantand. De ce te plangi cand toti lovesc in tine? Fii ca o stanca tare de granit. Un pom sadit chiar langa drum sti bine, Cand are rod de toti este lovit. De ce te plangi cand toti te-au dat uitarii? Tu esti chemat lumina sa ramai. Dar nu uita de n-ai raspuns chemarii, Tu esti infrant si-atuncea poti sa plangi.                      De ce te plangi cand esti in suferinta? Tu esti chemat sa fi biruitor, Si-un murmur doar in drum spre biruinta, Te face las si ingrozitor. De ce te plangi cand ai cazut pe cale? Eroii cad si se ridica iar. Caderea deci e partea vietii tale, De te ridici atunci devii un far. De ce te plangi cand marea se framanta? Si barca ta purtata e de val. Iar noi vaslim spre patria cea sfanta Plutim mereu spre marea de cristal De ce te plangi cand nu mai ai lumina? Si-n viata ta o clipa esti invins Esti obosit si calea ti-e straina, Priveste sus in port e un far aprins. De ce te plangi cand bolta e pustie? Si norii grei umbresc cararea ta. Mai sus de nori e marea vesniciei, E numai zi... curaj nu dispera! De ce te plangi cand fratii tai de cruce? Te-au parasit cu tot ce-i omenesc. Cand peste tot e un galas placut si dulce, Ce-ti spune azi,EU NU TE PARASESC!