65 e doar un numar…

Cand imi arunc gandul peste viata,la anii tineri,ce s-au dus,nu mai cutez sa-i mai numar.Azi e ziua mea.Pentru voi,e o zi normala.Pentru mine-i speciala.65 de veri,au trecut parca mai ieri.Cu bune si rele,toate sunt zilele mele!Nu m-ascund,nu jeluiesc,incepui sa-n-batranesc.Eu va spun in trei cuvinte,stau aici,si sunt cu minte.Ba mai scriu,ba mai citesc,un remi ne mai jucam.Mai merg pe jos,si ma-mbrac cat mai frumos.Dar,ce-i drept si adevarat,mai stau si-n pat.Nu mai sunt ca odinioara,am un junghi la inimioara.Am la oameni alergie,un junghi ce ma taie bine,dar incolo,ma simt bine.Am facut un pact cu mine,nu ma vaiet,sunt optimista.Pan-la o suta douazeci,nu mai am decat,saizeci.Eu vad paharul plin,batranetea mi-o alin,nu-i un chin.Tot trecutul,il las in balta,si trec peste usa aialalta.Viata bate-n poarta cu ale sale bucurii,deschide-i,nu te sfii!Hai sa profitam din plin.Ca-i mai bine,ca-i mai rau,doar o viata are OMUL!Niciodata nu obtinem ce vrem,si nu vrem niciodata ceea ce obtinem.Nu avem nicicand ceea ce ne dorim.Nu ne place niciodata ceea ce avem.Cu toate traim,iubim,speram.Totul este efemer pe pamant,fiecare lucru are un inceput si un sfarsit si,de aceea,este bine sa ne bucuram de toate clipele frumoase din viata,pentru ca bucuria ne poate fi rapusa in orice moment,asa cum vantul rece trece.Lucrurile frumoase sunt delicate,pentru care ar trebui sa le apreciem mai mult.Dar deodata vantul rece,fara vreme ne coseste,astfel soarta crunt rapeste,tot ce-n lume ne zambeste.Floarea piere,viata trece.Ma poarta gandul,sa stiu de unde-mi vine plansul,ca tainice dureri se pun de-a curmezisul,si-mi ineaca tot plansul.Ce sunt eu?Suntem la fel,sau poate nu.Ce stiu eu?si tu poti sti.Ce sunt eu?si tu poti fi.Nu sunt demon,nu sunt zeu.Nu sunt bun,dar nu sunt rau.Si de-ar fi sa ma compari,cu cei mici,sau cu cei mari.Sunt asa cum vantul bate.Dintr-un loc,si dintr-o parte,sunt ce-am fost,sunt ce voi fi,Viata mea e tot asa.Viata mea fara culoare,Transparenta,Trecatoare.Chip de ceara,chip de lut.Ce-ti pasa tie chip de lut,dac-oi fi eu sau altul.Din Cer m-am nascut,dar mintea mea,aici,ma tine,dar nu e rau,si nu e bine.Nu-i sfarsit,nici inceput.Dintotdeauna,fara veste,am mai trecut si eu pe-aici.Nepovestite,din poveste,si ce a fost,va fi,caci este.Si tot ce misca-n lumea asta,mi-e prieten numai mie.Traind in lumea mea,ma simt nemuritoare,si rece.In schimb,mai vreau, Iubire!Saizeci si cinci este epoca de aur.Intelepciunea vine o data cu varsta,dar de multe ori,varsta vine si singura.A mai trecut un an dar nici nu-mi pasa,sa treaca cat mai multi.Mi-e bine,nu mai sunt nurlie si naiva,nici rusine nu mai am.Sunt anii mei,frumosi asa cum sunt.Sa treaca!Mijlocelul nu mai e subtire,ma scol din zori,ma culc mult mai devreme,si nu tin cure de slabire.Ma doare spatele,si oasele toate,un junghi m-apasa,drept pe sira,si ce daca?Pe zi ce trece,viata-i mai semeata,si natareata.Mai ploua-n suflet,nici cerul nu zambeste-ntotdeauna.Mi se mai frange inima,da-mi trece,si-un vers mai scriu,sa uit de toate.Hai,viata,ajuta-ma atat cat se mai poate.Si cat a mai ramas,pe mosor ata.65 de ani,sunt ai mei,i-am trait cu drag si demnitate,si i-am reflectat si dedicat in singuratate.65 de ani in a mea viata,s-au revarsat ca zorii dimineata,si-n toate cate-am scris,m-au indrumat din suflet cu credinta,fericirea si iubirea.Viata mea nu-i cum pare,mai o dau si in bare,timpul tot se masoara,dar trebuie sa fiu tare,pentru-ca speranta,ultima moare.Si pana la urma,incepi sa te obisnuiesti cu viata,dar mai ales,sa fii puternica de una singura.Cand drumul meu e-ntunecos,lumina mea este Christos.Cu El strabat calea voios,ce bun e El.Cred ca am imbatranit,dar privesc zorii de ziua cu aceiasi bucurie.Fiecare zi traita e o binecuvintare.Nu am averi si ranguri,dar cu ce am,ma multumesc.Cu copii,cu nepotii,si iubirea ce-o pretuiesc.Clipele cu ei sunt izvor de fericire,cea mai scumpa amintire.Coborand pe panta vietii,timpului i dau valoare,cu incredere,rabdare,si traiesc armonios.Am riduri pe fata,albe fire pe crestet,dar imbatranesc frumos.Tineretea e o stare,n-o traiesc o vesnicie,dar o inchid ca pe o carte,si o port cu mine-n gand.Nimenea nu ma opreste,s-o deschid din cand in gand.Verdictul meu sa nu fie o anatema dureroasa,ci un mesaj care regenereaza,lumina care clarifica,apa care spala,samanta care incolteste,si floare care infloreste din amaraciunea unei inimi umane.Ajuta-ma Doamne,cand momente din viata mea vor fi umbrite,cand ma voi framanta in nesiguranta,lumineaza-mi mintea.Iar cand voi cadea,ridica-ma.Si in sfarsit,cand,intr-o zi,voi muri,o sa apar la judecata.Pronunta,Doamne,Sentinta Ta.Judeca-ma ca Dumnezeu.Eu am judecat ca om.