Ma rog,si ma voi ruga neancetat…

E Februarie,si tot ma rog,ca Domnul sa lucreze.Sa ma cerceteze,sa ma evalueze,sa scap de pioneze.Poate am stat prea putin in ruga,dar mai mult am fost sluga,si de toti prabusita,prafuita,dar acum sunt mai pregatita.Si la masa sunt pe fuga,ca toti ma pafuga,ajung ca o punga.Si cand in jurul meu e ura,mai beau o inghititura,de iubire fara ura,si ma rog inca o tura.Cand intuneric e pe drum,si mi-am pierdut cararea,sa urle vantul,marea,eu din nou o sa-mi gasesc cararea.Imi ridic din nou ochii spre cer,si mai ma rog,o data.E cu neputinta,sa nu murmur si sa plang,ca nu sunt de gheata.Chiar daca am viata,ma loveste toti peste fata,nu conteaza ca sunt creata.Ma lupt cu vechea fire,ma trage si de urechi si toata ma desira.Nu vreau sa raspund la provocari,vreau sa trec si peste zari,sa-mi pun la gura frau,si la vorbire frana,sa nu ma duca toti de mana.Si ispita mai apare in cale,si da tarcoale sa ma scoale,atunci eu ma duc la vale,prafuita tare.Prabusita in ruga,ma pregatesc de duca,praful nu vreau sa ma umfle.Poate a fost nevoie sa ma prabusesc,sa pot sa inteleg,ca nimic de pe pamant,nu este ceresc.Mai si cersesc,mila sa cuceresc sa ma pocaiesc.Vreau sa fiu biruitoare,tinta mea e catre soare,si sa veghez chiar de ma doare.Privesc spre cer,sa vad daca Domnul se arata,si ma mai rog,inca o data!Stiti de unde am fericirea?De atunci,cand am primit iubirea!Acum am inteles,prabusirea m-a ajutat sa ma pregatesc,si praful sa-l lustruiesc,si eu sa ma pocaiesc!