Aici lasa-vom toate…

Cata binecuvintare lasa Dumnezeu de sus,si o mare indurare pentru lacrime ce-au curs.Orisicat ar fi durerea in inima omului,insa totusi mangaierea e din mana Domnului.Sa-I multumesti daca pe cerul tau e soare,daca zambesti,si nu ti-au curs lacrimi amare.Caci sunt atati loviti de a lor soarta,si ca sa dea timpu-napoi n-o sa mai poata.O,ce har si indurare are pentru multi,Isus,si-i ajuta pe carare la crucea ce o au de dus.Multi orfani,parintii-si plang,fratii si surorile,si se lupta-n al lor gand cu teama si grijile.Vaduvele si orfanii si saracii-s printre noi,chinuiti sunt toti sarmanii,frati sa nu dam inapoi.Sa se-oglindeasca-n tine si in mine Dumnezeu,si prin fapte de-ndurare sa-naltam numele Sau.Cum sa ma conving,sa ajung la convingere.Cum poate sa ma convinga cineva pe mine,sa te conving si pe tine.Sunt ferma si hotarata pe convingerea mea.Nu stiu cum se mai poate,dar prin toate trebuie sa treci ca prin roate.Ma lupt cu duhurile lumii neancetat,si prin toate sa ramai nepatat.Ma lupt sa inving,sa fiu mai inteleapta,mai vegheatoare,prin toate sa am sfanta indemnare,si flacara mai mare.Sa am prin toate,adevarul,ca sa ma inalt mai tare,pana acolo sus in zare.Si Isus sa-mi spuna,curaj,ai biruit.Fugind in timp,ca anii nu n-e iarta,am revenit din nou,dintr-un trecut incert,si am ramas cu aceiasi soarta,si sa-ti raspund,ca sunt inca aici,prezenta.Etern n-e nastem,si apoi murim,dar prin toate si peste toate,trebuie sa biruim.Pamantul n-e e tiparul,noi supravietuim si trebuie sa iubim.Toate indoielile si gandurile mele,o sa moara,dar prin toate,dragostea va dainui,pana la sfarsitul vietii,cand in Eternitate vom locui!Doar nimanui nu i-a trecut prin gand,ca vom petrece zilele,umile si plangand.Zi de zi stam umili in asteptare,tristi si cu bucurii fara de culoare.Nu,nu Dumnezeu ne-a comandat,si nu ne-a condamnat,cu zilele ce trece si ne petrece,si toate,iar vor trece.Toate le dau uitarii,si le arunc in marea uitarii,dar timpul petrecut candva,niciodata nu il voi uita.Nu o sa te dau uitarii,nici chiar in ceasul instrainarii,ci in a ceasului bun ramas.Zadarnic vrem si nu stim ce mai vrem si vrem,sa nu ne luam bun ramas,doar sa traim vesnic si nevatamati.Un dor se duce,altul vine,dar sa stii ca niciodata nu te-am uitat,ci in inima te-am asezat.Vine un timp,cand totul ajunge la un sfarsit,pentru-ca altfel nu ar putea s-o iei de la capat,sa nu te mai uiti la obiceiuri,deseuri sau chiar cliseuri.Atat de multi oameni tristi,singuri,coplesiti de probleme.Lupt sa imi pastrez inima care imi bate in piept,sufletul ce inca il mai am.Capul sus si minte chibzuita,zambiti,lasati totul deoparte,ridicati-va si mergeti inainte.Nu lasati pe nimeni si nimic sa va doboare.Transforma fiecare zi intr-un etern al fericirii si lupta continuu.Extrage tot ce este mai bun din imprejurarile vietii.Nimeni nu are totul,fiecare are tristete combinata cu bucuriile vietii.Nu te lua prea in serios,secretul este ca bucuria sa domine lacrimile.Sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta,in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta.Pazeste-ti inima mai mult decalt orice caci din ea ies izvoarele vietii.Zideste in mine o inima curata Dumnezeule,pune in mine un duh nou si statornic.Si gandul mi-a zburat la cantarea care spune.Schimba-mi inima,fa-ma mai curat,mai real,mai sfant,mai adevarat.A trai nu inseamna doar a te naste,a respira,a muri.Cate clipe petrecem astazi,de-a lungul unei zile,pentru a vorbi cu noi insine.Nu timpul trece,noi trecem prin timp,si ne da perioade lungi de meditatie si rabdare,sa ne vindece ranile.Sunt tot eu,asa cum ma stiati o data.Maturizata de timpuriu,mi-ai fost alaturi prietene.Sa-ti spun ceva,am iubit si inca mai iubesc.Si ce frumos era,si parca lumea era mai buna.Timpul trecea mai frumos si mai lin.Prindeam aripi,voiam sa zbor atunci,sa nu-mi mai pese de nimic.Si cum iubirea ar fi leacul pentru orice boala,poti fi balsam pentru un suflet ratacit in neguri de tristete.Toate trec,dar nimic nu trece fara sa lase amprente,urme care ne obliga sa invatam.Am langa mine,oamenii iubiti,si-mi dau seama pentru ca stiu sa ascult.Cand iubesti,auzi vantul,auzi pasarile,auzi suras de copii si lumea e un loc mai bun.Fie ca esti de acord sau nu cu spusele mele,nu lasa problemele sa iti intunece fereastra atitudinii pentru totdeauna.Orice situatie poarta un beneficiu echivalent,dar nu poti trai fara iubire.Prietene priveste-n sus Cerul,soarbe-l in privire.Poti fi in rasarit,sau poti fi in apus,dar nu poti trai fara iubire.Noi nu suntem nimic altceva decat iubire si in urma noastra nu ramane nimic altceva,decat iubirea pe care am lasat-o acestei lumi.Restul se sterge cu buretele pe tabla uitarii.Cat de nepatrunse sunt tainele!Eu traiesc pentru Cer,ca mi-e tare dor de el,si intr-o zi voi ajunge la El.Nu stiu cat timp mi-a mai ramas,chiar daca,sunt la ultimul ceas,nu m-am retras.Atat cat inca pot sta pe picioare,si mai scriu cate-o postare,inca mintea-i in lucrare.Nu ma gandesc pentru atunci,ma gandesc acum,ca mai am un pic de drum,si apoi,nu o sa va mai scriu.Aleg sa biruiesc in toate,pana se mai poate.Cineva mi-a trimis un cantec,si a spus ca e cu cantec ordinar,pentru mine,o ordinara fata,care are o ordinara viata.Ce nu s-a scris,se va scrie,ce nu s-a prins,o data se va prinde.Am scris deschis,ca si tu sa te deschizi.Pan la ultimul ceas,o sa mai fac un pas,si apoi intru in popas.Acum pe voi va las,sa culegeti ragaz.Aici lasa-vom toate.