Nu pot uita vreodata…

Nu pot uita vreodata,Iubirea aratata de Isus.M-a-mbracat in haine albe,a pus pe mine podoabele din cer.In mine,a pus o taina,iubirea aratata omului.Traiasca Domnul,El este Stanca mea,in care ma incred.Hai vino langa mine,aseaza-te jos,si vreau sa-ti spun,ca sunt un om,frumos,dar si pacatos.Multe nu trebuie sa-ti spun,ca ma cunosti,din atata efort,ce doar eu il port.Am depus efort sa ma suport,si acum am ajuns unde niciodata nu am mai ajuns,in atitudine cu altitudine de ordine si efort.Unde este cinstea si omenia?Am pierdut standardele morale si familia.Copii nu-i mai putem controla,deoarece,nu ne mai putem controla nici pe noi.Viata trece doar pe langa noi,si ne miram apoi,de ce se intampla atatea.Mai putin o sa ne pierdem si pe noi,si atunci desigur,va fi vai de noi.Cui ii pasa ca te trezesti dimineata cu teama unei noi zile?O noua zi pentru lume dar nu si pentru tine.Sa nu simti tristetea,sa nu iti simti sufletul care ar vrea si el sa fuga,satul de lacrimi.Cui ii pasa?Atunci cand zambesti,zambetul e doar unul aparent.Trece fiecare zi fara sa simti nimic,decat amaraciune,un gol in suflet,o durere.Si cuvintele ma dor cumplit.Le simt cum se zbat in mine,cum ma ranesc,si durerea,as vrea sa smulg din mine ceea ce imi face atat de mult rau.Cu toate se obisnuieste omul,dar putem vreodata sa ne invatam cu neomenia?Si-ajungem sa spunem ca e bine asa cum e,cand,de fapt,e rau.As vrea,si cate n-as mai vrea,sa pot sa fac un pact cu viata.Vreau sufletul meu sa zboare si zborul lui sa fie spre inaltimile acelea mult dorite.Sa inchid ochii si realitatea sa nu mai existe.Port clipele de viata,ma rascolesc si-mi fac sa vibreze fiecare particica a fiintei.Ma inalta pe bolta unui Cer ce apartine celor mai intense sentimente.Si,de-acolo,de sus,realitatea ma prinde si ma arunca in prapastia in care sunt prizoniera,si evadez,iar si iar.Fug de realitate gasindu-mi refugiul in pret de o clipa,o implinire intunecata mereu de umbra realitatii ce ma urmareste.Dar din pacate este totul o pacaleala,asa cum e toata viata,uneori.Crezi ca poti s-o pacalesti si sa-i furi marunte clipe de placere.Joci cinstit mereu,si incerci,poate,uneori,sa mai joglezi un pic,crezand ca,poate,obtii ceva mai mult.Si daca reusesti,si-ti traiesti clipa furata,crezi ca poti s-o faci din nou,sa furi o alta clipa.Dar nu-ti reuseste la nesfarsit,viata iti arata ca de fapt,tu esti cel pacalit.E singurul sentiment care ma incearca acum,imi curge sufletul prin cuvinte.E trist,stiu,dar nu cersesc.Avem capacitatea de a ne ridica de jos si de a merge mai departe,mereu mai departe pe drumul vietii,si ne prefacem ca e bine chiar daca nu e,doar de dragul unei vieti.Sunt clipe,neasteptate,cand viata iti arata o cale,una total diferita de celelalte,care te duce la ceva aparte,intr-un loc in care iti dai seama ca e esenta vietii.Ca nu e niciodata prea tarziu.Azi imi vad de viata,pentru ca asta fac de fapt.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti daramat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana,vino la Domnul,El te iubeste.Omul de omenie traieste cu sufletul in palma,daruind mereu la toti cei din jur,tot ce are in el,si este recunoscut,si considerat un om deplin.Asa am putea defini omenia,respectul,cinstea si dragostea,bazate pe adevar si valoare.Locul omeniei si cinstei a fost ocupat de inselaciune,tradare.Eu niciodata nu am sa uit de unde am plecat.Unde sunt valorile morale,respectul,integritatea?Unde este spiritul acela al familiei adevarate bazata pe dragoste,intelegere si armonie?Ne cufundam intr-o societate din ce in ce mai imorala,mai depravata si mai stricata,invatam sa traim cum vrea ea,ajungand intr-un final sa ne adaptam ca ei.Nu timpul vindeca toate ranile,ci Iubirea.Timpul ne ofera doar posibilitatea de a uita temporar de suferintele noastre.Doar Iubirea vindeca total.Pierderea omeniei si cinstea,sunt foarte dureroase.Nu te compara cu nimeni,si nu astepta de la nimeni nimic.Esti in control cand ai atitudine si efort!Acum nu mai am nimic,sunt doar un buric.O sa va mai povestesc cu o alta ocazie,cand ajung la magazie de atitudine si furie,fara efort si tragedie.Am ajuns zurlie de atata galagie.Acum am suflat intr-o papadie,dar am vazut,ca nici ia nu mai invie.Acum pune-te jos,si roaga-te ca un credincios,Lui Christos.M-am pus jos,si Iubire am primit,sa va iubesc pe voi,toti.Nici o discriminare,toti suntem cu valoare,dar Iubirea e cea mai mare.Niciodata nu am sa uit de unde am plecat,si cum am venit aici,in tara unde curge lapte si miere,dar,e doar o parere,ca nu mai exista,nici-o miere.Placere fara miere,si sufletul tot cere.Eu de lapte m-am intarcat,dar de miere,m-am ingretosat,vreau doar sa ma bucur,si sa fiu curat.Din nou m-am rugat,sa nu fac un pacat,oricum e prea tarziu,nu vreau sa fiu blestemat.Am ajuns pana aici,mai un pic,si ma duc tot tiptic,si raman fara nimic.Multe in capul meu s-au spart,si multe le-am mai reparat,dar am ramas cu sufletul inghetat,de dureri ce m-au atacat,si nu le-am controlat,ca au fost de neimaginat.