Pe drumul meu…

Acelasi drum,dar prin alta poarta,aceiasi viata cu diferita soarta.Acelasi drum,dar diferite obstacole.Viata omului este o scara,atunci cand crezi ca urca,ea coboara.Iar cand viata ajunge o povara,esti pregatit sa intri in fanfara.Viata omului este o carte,ce-i data la tipar,pana la moarte.Prin foc se face corectura,ce alege aurul si zgura.Viata omului este un vis,ce il visam cu un ochi deschis,iar cand un sol este trimis,te poti trezi in Paradis.Asculta de ce spun in acest vers,ca pierzi o viata daca faci ce tiam spus pe invers.Asculta cand trebuie sa asculti,pentru ca cei ca tine sunt multi.Si nu uita ca dusmanii cresc cu spini.Daca ai ascultat ce am avut de spus,ridica mana si vino aici sus.Nu poti fi fericit prea mult,fericit poti fi doar la inceput.Cu cat ajungi mai sus,este mai greu,dar poti sa cazi mereu de sus.Nu societatea in care traim ne mintuieste,ci felul in care traim in ea.Adam piere in Rai,iar Lot se mintuieste in Sodoma.Scara sugereaza evolutia vietii biologice si spirituale,sau ca o lupta perpetua.Treptele sunt emblematice,urcari si coboriri,sau prabusiri.De la pamant la cer este o scara,pe ea se urca si se coboara,la cer sa ajunga multi.Treapta intaia este credinta in Isus.Treapta doua,cunoasterea lui Isus.Treapta treia e stapanirea ta,urca si tu pe ea!Treapta patra,rabdarea cu oamenii.Treapta cincea,evlavia inimii.Treapta sasea,dragostea pentru surori si pentru toti fratii.Treapta saptea,iubirea pentru oameni.Treapta opta,iubirea sa o semeni.Treapta noua,cu Isus sa te-asemeni,iubind si pe semeni.Mai sus,mai sus,urca inca o treapta!Mai sus,mai sus,ingerii te asteapta.Mai sus,mai sus,aproape de Isus,si apoi cu Isus!Creaza fericirea,nu o cauta.Orice palma de la viata,ma trimis tot mai in fata.Viata se joaca cu mine,si eu cu ia.Dincolo de ori ce lupta,dincolo de-a mai spera,fiecare are in suflet,o frumusete de a castiga.In timp,luptele se poate pierde,dar niciodata puterea de a iubi.Spre a regasii cararea,e puterea de a ierta.Omul poarta multe-n suflet,si cand te mai supara si viata,si uiti ce e omenesc,tu doar saruta viata!Timpul trece,nu ramane,gandurile se inegresc,si poate vreodata,vrei sa spui,si te iubesc.Toti suntem la fel,plangem si imbatranim,ne iertam si ne iubim.Am plans in momente fericite,am ras cand sufletu-mi plangea,am soptit cand imi venea sa urlu,si am urlat,cand vocea mea soptea.Am pierdut ce-a fost mai de valoare,si am castigat doar suferinta grea.Viata nu te intreaba daca esti pregatit sau nu,nici nu te avertizeaza cand iti trimite incercarea grea.Nu te intreaba daca e devreme sau prea tarziu,daca accepti sau nu.Nici ca te doare,si nici daca nu rezisti.Asa am invatat eu pe drumul meu,merit nu merit,traiesc sau mor.M-am pierdut,si m-am regasit in mine,dar pe drum am indraznit sa privesc in sus.Multi oameni am intalnit pe drum,pe langa unii am zburat,pe langa altii i-am calcat,pe langa altii am fugit,dar nu multi,i-am iubit.Impreuna am rezistat,pe unii i-am castigat,pe altii i-am pierdut.Acesta a fost drumul meu,mai de demult,de cand eu m-am nascut si pana acum.Imi place drumul ce-l parcurg,chiar de e greu si nu-l ajung,eu tot ajung!Daca sunt singura pe drum,eu nu ma opun,sunt la momentul oportun.Stiu de ce am plecat la drum,dar nu stiu unde o sa mai ajung.E drumul meu!Azi plang,maine zambesc,si cand sfarsitul va veni,habar n-am,eu o sa multumesc,de e bine de e rau,eu merg pe drumul meu,pana ajung in Raiul Sau!