Toate cele bune…

Inainte de a incepe sa citesti,nu te indoi niciodata de iubirea si lucrarea lui Dumnezeu.O zi minunata,pentru ca imi numar binecuvantarile,si multumesc pentru toate darurile.Acum trebuie sa ma rog mai mult si sa multumesc.Fa si tu acest lucru,si-l vei descoperi cu siguranta la momentul cel mai potrivit.Accepta si bucura-te!Ne-am nascut oameni.Nu a fost alegerea noastra.Multa sanatate tuturor si nu uitati,in negura celei mai adanci disperari,exista totusi o luminita de speranta,chiar daca noi nu o vedem.Avem insa pareri si aberatii,biserica spune una,scoala spune alta,parintii spun altceva.Nu fiindca lucrurile sunt grele nu avem curaj,ci fiindca nu avem curaj sunt grele.Fiecare purtam in spate multe sute de mii de generatii.Fiecare dintre acesti strabuni ai nostri au avut experientele lor,unele mai fericite,altele mai nefericite.Daca experientele lor personale si negative in acelasi timp s-au petrecut inainte,au transmis aceasta mostenire.Care a ajuns,iata la mine.Daca cantaresti bine lucrurile,iti vei da seama ca nu conteaza atat de mult ce cunoati,cat conteaza pe cine cunosti.Si daca-L cunosti pe El,intr-o buna zi,vei cunoaste in mod deplin toate lucrurile.Do your best,pray for the rest.Courage starts with showing up and letting ourselves be seen.Am umblat in lung si-n lat,si de toate m-am saturat.Imi amintesc cu drag,de un om,care mi-a dat un stilou.Si mi-a zis.Cu acest stilou poti sa scrii povestea ta.Dar poate nu va fiu asa,cum o scrie Dumnezeu cu stiloul lui.Si el mi-a zis ca a scris o carte.What will my children’s want.Si eu acum m-am gandit la fel.Ce avere vrea copii mei sa le dau,sau sa las de mostenire pentru ei.O ideie mare mi-a venit,si nu am zanovit,si la Blogul meu eu m-am oprit.Aceasta este cea mai mare mostenire pe care eu o mostenesc,pana nu ma mosesc.Putin mai muncesc,sa vad ce valoare pretuiesc,ca nimic nu mai socotesc.Doar tot platesc.Multe au trecut,si la povestea lui eu m-am gandit,ca si el s-a prapadit,si nu a mai stiut de socotit.Toate au pierit!Doar eu acum le-am amintit,ca mostenire la copii si eu le-am pregatit.Nu am aiurit,m-am aierisit,pana nu am ametit!Fiecare zi,are povestea ei.Oameni,zambete,lacrimi,flori sau departare.Sunt cuvintele povestii noastre.Fi un ganditor,nu doar sa te uiti,ci sa si vezi.Nu crede tot,mai bine cerceteaza.Nu fi suparacios,iarta si cere iertare.Viata alearga zi de zi,inca o zi,inc-o secunda,si timpul zboara atat de repede,si noaptea se coboara iar.Fiecare zi o putem face ca fiind cea mai frumoasa din viata,pana ne vine urmatoarea.Nimeni nu-ti poate oferi fericire mai mult decat iti poti darui tu insuti.Sa ne bucuram si de lucrurile marunte din viata.Sa zambim,sa-nvatam,si fii sanatos.Azi am invatat sa caut minunea din mine si mi-am gasit propria valoare.Ma respect,sa traiesc prezentul cu intensitate.Am descoperit ca trecutul nu mai conteaza si ca e mai bine sa las deoparte framantarile.Nimeni nu este obligat sa-mi dea ceea ce-mi lipseste.Fiecare intamplare din viata mea este o lectie de viata si ca,intr-o buna zi,voi cunoaste semnificatia ei.Am invatat ca oamenii sunt uneori altfel decat ceea ce par a fi,ca,inainte de a te decide sa judeci,poate ar fi mai bine sa vrei sa cunosti povestea din spatele omului.Am invatat sa ma bucur de viata si sa fac din ea o nesfarsita dorinta de a calatori in fiecare zi,dincolo de limite.Sinceritatea iti aduce mai multa valoare si liniste sufleteasca,decat o minciuna cu desavarsita maiestrie.Am descoperit simplitatea cuvintelor,in locul unei fraze fara rost.Toti suntem asaltati de crize ale vietii,intr-un moment sau altul.Traumele emotionale,amintirile neplacute sau fricile.Viata este asa de scurta,si am considerat sa scriu ceva in legatura cu vremurile de pe urma.Ma limitez doar la persoanele care intradevar conteaza,si de la care am ce sa invat.Fiecare experimentam,povestea tristetii,si a singuratatii.Nu intentionez sa plictisesc pe nimeni,si nici nu daruiesc lectii de viata nimanui,doar impartasesc cu voi ganduri adunate de-alungul calatoriei mele.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu strajer in post,si chiar platind al jertfei cost,eu sa raman in lupta.As vrea sa fiu ce altii nu-s si nici nu vor sa fie,mergand prin viata spre apus,sa nu ma las de valuri dus,si sa ma inalt mereu mai sus,din timp spre vesnicie.As vrea sa fiu un simplu glas,care sa strige intruna.Draga Dumnezeule,permite-mi sa simt dragostea Ta in fiecare aspect al vietii mele.Zilele trec,povestile se aduna,si continuam sa traim undeva,in iuresul vremii.Multe nu mai conteaza!Nu te lasa prada suferintei!Nu te supara,povestea mea in Cer se va reevalua,si de toate voi scapa.Atunci din nou te voi saluta,dar povestea,imi va fii alta.Pe acest pamant toate-s trecatoare,se moare asa cum si o floare,ramane pala si fara culoare.In Cer,El imi va spune,nu mai te consuma si ofta,pana aici,povoara ti-a fost grea.Acum tu vino,si las-o pe seama mea!El imi va spune,fica,draga mea,am stiut de la inceput toata povestea ta,nimic nou,sa nu stiu asa ceva.Imi imaginez cum la povesti cu El petrec,si de necazuri nu-mi mai amintesc.Toti avem povesti,doar suntem ceresti,nu trebuie sa cersesti.Pan ajung acolo,vreau sa fiu ridicola,dar nu pericola.Ma fac agricola cu ricola,sa uit de pricola.Numai in Cer,problema mea se va rezolva,si o sa va transmit si voua,cum a fost rezolvarea mea,si infatisarea mea!Povestea mea va continua,atata timp cat inima imi va batea.Cand toate se vor termina,inchid ochii,si ma duc in tara mea.Rau imi banuiesc de lume,ca eu trec,si ia ramane.Si ramane lumea mea,la cine nu-i om de ia.Nu m-as putea opri,pana la ultima suflare.Nu stiu cat mai am de trait,dar nu o sa renunt,refuz sa raman suparata,si pana la soare,o sa fiu purtata,pentru lumea asta toata.Respir pana la ultima suflare.Am un munte de cucerit si tranversat,dar si inimi de imbarbatat,pana la ultimul meu respirat.