To God be the glory…

Cantarea pe care a cantat-o tatal meu la acordeon"Va veni si vremea noastra,si vom merge in zarea albastra,Glorie Aleluia"Asa este viata,asa va veni si vremea noastra.Am petrecut cateva momente in arhiva,dupa multi multi ani,si am ascultat mai mult de o ora cum a cantat tatal meu la acordeon cantarile Sionului,si cantarea aceasta pe mine m-a uns la suflet foarte mult.Am avut un timp deosebit,si am memorat multe cantari si amintiri minunate din anii tineretii mele.Timpul a trecut foarte repede,dar asa va trece si vremea noastra.Vremea vine,vremea trece,toate-s vechi,si noi sunt toate,ce e rau si ce e bine,tu te intreaba si socoate,nu spera si nu ai teama,ce e val si valul trece,tu ramai la toate rece.Multe trec pe dinainte,in auz ne suna multe,cine tine toate minte,si ar sti sa le asculte?Tu asazate deoparte,regasindu-te pe tine.Cand cu zgomote desarte,vremea trece,vremea vine.Vine o vreme cand curiozitatea iti mana pasii pe carari putin umblate pe care nu te-ai fi incumetat sa te avanti vreodata.Vine o vreme cand ajungi in locuri despre care pana mai ieri nici macar nu stiai prea bine unde se situeaza pe harta.Vine o vreme cand te urnesti cu inima in piept de emotie catre zarile albastre,unde soarele isi arata cu generozitate chipul surazator si simti nevoia de o schimbare.Vine vremea nadajduind in sinea ta ca va fi bine,mai bine insa,vei face tot ce iti va sta in putere ca sa fie bine.Si mai stii ca urarea de mai bine ascunsa in fiecare lacrima a celor dragi de care te-ai despartit cu inima grea iti va da puterea de a privi cu incredere in viitor,la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorinta si speranta de a ne revedea cu bine,atunci cand va veni vremea.Va veni si vremea noastra,Duhul Sfant ne va-nalta,mai sus de zarea albastra,Glorie,Aleluia!Chiar de vremea-i e tarzie,si lasa-n urma ei pustiu,peste toate,una stiu.Dincolo in vesnicie,dincolo de-apusul vietii,vad flori sfinte rasarind.To God be the glory,forever and ever,Amin!