Si pomul a cazut...

Asa ca pomul,cade si omul,si-i ramane doar locul.Frumosi la figura,bolnavi peste masura.Asa e omul,ca si pomul.Verde si uscat,si de lume transformat.Ca si o speranta dusa,domnilor eu rad in rusa,bolnavul rade-n engleza,doar asa de antiteza.Nu rade de omul bolnav,ca sa nu ti se intoarca.Omul cult rade din ochi,omul rau din dinti,prostul din gat,iar inteleptul nu rade niciodata.Pe omul bolnav tot unul ca el il vindeca.Omul bolnav sadeste fericire din puterea de a lupta.Intrat-a o boala in lume,fara obraz,fara nume.Faptura e?Sau numai vant e?N-are nimenea grai s-o descante.Bolnav e omul ca si pomul,bolnava piatra,se stinge omul,se sfarma vatra.Negrul argint,lutul jalnic si grav,sunt aur scazut si bolnav.Piezise cad lacrimi din veac,invoc cu semne uitare si leac.Eu sunt omul care voi rade in clipa suprema,in fata neantului absolut,voi rade in agonia finala,in clipa ultimei tristeti.Oricat ne vom spala pe maini,boala nu trece.Suntem contaminati si fara precedente,ramanem tot in tristete.