Nu sunt mizerabila...

Cateodata ma simt mizerabila,dar sunt incurabila memorabila.Ma simt si aplaudabila,dar curabila.Suntem oameni,din clipe grele,ce formeaza un suflet.Daca unul din toate astea nu exista,ne destramam incetul cu incetul.Ne hranim cu vise pana cadem intr-o utopie.Zburam pana ne frangem aripile si ajungem pe pamantul rece.Nu ajungem sa fim decat o picatura de plumb care se lasa purtata de aerul innecacios al vietii.Ajungem sa nu ne putem bucura de frumos ci sa observam doar partea rea a lucrurilor.Ajungem sa putem observa furtuna cerului dar sa nu vedem curcubeul de dupa.Ne plimbam pe un drum care odinioara ne parea cel mai frumos,si ne uitam in urma lui si nu observam decat frunzele ce acum ne par ruginite si scufundate in praful innecacios.Cand suntem tristi ochii ni se ratacesc cautand speranta.Te gandesti la anii care s-au scurs,la ganduri ramase de mult,la amintiri ingropate si iti simti ticaitul inimii mult mai trist.Cauti sperante ce se trezesc din tine,dar nu le poti semna dreptul la fericire.Auzi oameni care iti vorbesc intr-o doara,cand tu iti ceri dreptul la sperante.Gandul iti devine prea viu pentru al mai putea suporta,intr-o lume in care omul nu ti se pare decat un obiect uitat.Toate astea mi se intampla cand sunt trista,nu stiu cum e la voi dar eu una asa ma simt.Viata noastra e o insignifianta clipa in goana universului,pe care putem doar s-o traim cu intensitate,pentru ca orice am face vom ajunge iarasi pamant.Ceea ce conteaza,nu este ceea ce este scris pe pagina,ceea ce conteaza,este ceea ce este scris in inima.Un om prin lume trece,el nu e mizerabil,nici infidel nu este,nu crede in legi si zei.Nu neaga,nu afirma,dar vezi in ochii sai,ca nimenea nu este mai trist si mai uman.Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle,ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele.Nu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,dar totusi nu mi-e teama,curata am fost in toate.Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea,imi apartin.Pricepeti?Si sunt ceea ce sunt.Sunt cand de partea legii,musc din fruct oprit.Nici infidela cu totul,nici mizerabila smerita.Virtutile sa-mi numeri doar una cate una,pacatele imi iarta cu sutele,cu mia,nici vintul nu-ti atite,nici aerul mania.Tu stii,curata si sincera am fost intotdeauna.Prin ceea ce esti la exterior poti provoca orbirea celor care te privesc,dar prin ceea ce esti in interior poti face si un orb sa vada.Omul frumos nu este vizibil,el nu are imagine,el tasneste,in aparenta,intr-un gest mic.Aceasta este,o fata ca luna argintie,si-o noapte care tine un an cat o vecie.Nu pot sa fac deosebire intre capcana si momeala,un sfat ma impinge spre durere,iar altu-mi umple cupa goala,de amaraciune si durere.