Sunt de viata,slefuita...

Procesul cunoasterii de sine implica un popas obligatoriu,inca din primele zile de viata,sufletul ne e format de trairi emotionale.Ati auzit spunandu-se ca timpul vindeca toate ranile,dar acest lucru nu este intotdeauna adevarat.Credinta este esentiala in tot ceea ce facem,fiind intotdeauna primul pas necesar al oricarui demers.Recunostinta reprezinta o parte importanta a ecuatiei,la fel ca si actiunea,cu alte cuvinte,noi trebuie sa ii fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru tot ceea ce facem.Ori de cate ori incercarile dificile ale vietii ti se par coplesitoare,aminteste-ti ca Dumnezeu are un plan pentru tine si ca esti iubita.Am ajuns intr-un amestec de sentimente si emotii,pe unele le stiu,le pot descrie sunt vechi,altele sunt noi,nedefinite.Intamplarile din ultima vreme m-a facut sa ma gandesc serios la anumite lucruri si ce as vrea sa fac in continuare.Viata curge iar eu am de gand sa o mai analizez,pentru ca imi va face bine.De cate ori nu am spus,cat as vrea sa fiu mai nepasatoare,sa nu ma mai afecteze atat de mult tot ceea ce mi se intampla.Pentru o adaptare sanatoasa,este important sa le acceptam si sa ascultam ceea ce ne transmit si ceea ce ne pot invata.Ca norii de pe cer,ca vremea,emotiile vin si se duc,influentand starea noastra mentala.Uneori o emotie dificila se invarte prin sufletul nostru mai mult decat ne-am dori,si la un moment dat incepem sa ne intrebam cand si cum vom putea sa ne eliberam de ea.Acest lucru este valabil pentru durerea generata de o pierdere,sau furia ramasa dintr-un eveniment trecut cu care inca nu am incheiat socotelile.Cel mai sanatos lucru pe care il putem face este se tratam cu multa seriozitate emotiile noastre si sa ne intrebam ce mesaj ne transmit ele.De ce cele mai multe ori ne transmit mesajul de a schimba ceva in viata noastra pentru a ne fi bine.Sa invatam sa ne imbunatatim atitudinile de fiecare zi,sa fim mai inteligenti din punct de vedere emotional,si mai fericiti.