Daaaa,Isus ma iubeste!

Fiecare om seamana ceva.Cuvintele pe care le rosteste,faptele pe care le face,sunt seminte raspandite zilnic,care nu se pierd fara urme.Ele ajung sa incolteasca,sa creasca si sa se coaca pana la seceris.Nu va amagiti,Dumnezeu nu Se lasa batjocorit,caci ce va semana omul,aceea va si secera.Pentru ca ei au semanat vant,vor culege furtuna.Dumnezeu e bun,e drept,ne iubeste.Inca putina,foarte putina vreme,si Cel ce vine va veni,si nu va zabovi.Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul!Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau,nu se teme de caldura cand vine,si frunzisul lui ramane verde,in anul secetei nu se teme si nu inceteaza sa aduca rod.Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul,intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat,ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii,cand vine fara veste nenorocirea.Ma rog ca dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere.Singurul om in care trebuie sa ai incredere absoluta esti tu si Dumnezeu.Este inceputul unei povesti al carui autor sunt eu.La inceput a fost o provocare,apoi a devenit o vindecare,o simpla terapie.Ce fel de om sunt?Suntem oglinda propriei familii.Nu putem rupe radacinile,pastram credinta parintilor,intelepciunea si aventurile bunicilor.Am invatat multe despre viata,din care astazi mai am de invatat.Anii trec,oamenii se schimba,ne maturizam,schimbam puncte de vedere si mai ales suferim.Roaga-te ca Dumnezeu sa te invete cum sa ramai in El,sa iti puna in inima dragoste pentru cei pierduti.Sa urasti lucrurile din lume si sa-I daruiesti dragostea ta Lui.Spune-I despre acele lucruri pe care ai nevoie sa inveti,si pe altele sa le urasti.Oare nu este aceasta viata dupa care tanjim cu totii.Omul e ca pomul.Pomul se cunoaste dupa roade,iar omul se cunoaste dupa fapte!