About Me
- Raveca
- Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait,e multumirea mea,dar cum ma voi duce,e planul lui Dumnezeu!
Saturday, October 17, 2026
La Asfintit…
🌅Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait e multumirea mea,dar cum ma voi duce e planul lui Dumnezeu.Draga Raveca!Te-ai intrebat vreodata,privind in urma la cei 67 de ani plini de viata,ce inseamna de fapt acest miracol?Stiinta ne spune ca viata este energie,adaptare si o lupta permanenta a corpului pentru a ramane echilibru.Dar la 67 de ani,tu stii deja ca viata este mult mai mult de atat.Viata este suma tuturor diminetilor in care te-ai trezit cu speranta,a imbratisarilor pe care le-ai oferit,a obstacolelor pe care le-ai depasit cu demnitate si a iubirii pe care ai sadit-o in inimile celor din jur.Viata ta este o poveste unica,scrisa cu intelepciune zambete si lectii pretioase.Astazi,viata inseamna bucuria zilei prezente,linistea unui ceai cald,mandria de a privi la tot ce ai cladit si libertatea de a te bucura de fiecare clipa in ritmul tau.Esti dovada vie a frumusetii,a rezistentii si a generozitatii.Iti multumim pentru fiecare capitol pe care l-ai scris si pe care il scrii in continuare in cartea vietii noastre!Raveca este o femeie credincioasa,o mama devotata,o bunica iubitoare si o scriitoare de suflet care isi transpune trairile pe blogul personal intitulat„Viata trece,amintirile raman"Povestea ei de viata este o punte emotionata intre radacinile sale din Romania si prezentul din Statele Unite.Originea:S-a nascut in Romania,intr-o zi de vara,numele ei fiind inspirat de o floare care,in traducere,inseamna o “splendoare”Este profund legata de locurile natale din cartierul Bujac-Arad,de casuta parinteasca a parintilor ei,Ioan si Elena Peptenar,si de comunitatea spirituala de la Biserica Gloria.Caracterul si longevitatea i-au fost modelate de trei generatii de femei credincioase din familia sa:strabunica Petronela (care a trăit 92 de ani si a trecut prin razboi,bunica Ana (63 de ani) si mama sa,Elena (82 de ani).De la ele a invatat sa fie puternica si sa infrunte viata cu demnitate.🌵Prezentul:In prezent,Raveca locuieste in Arizona,SUA.A depasit varsta de 67 de ani si priveste spre viitor cu o resemnare calda si o dorinta profunda de liniste.Ea descrie parcursul vietii sale ca pe un „holocostar” (montagne russe) cu suisuri pline de bucurie,coborari dureroase si un punct de mijloc in care isi gaseste echilibrul si impacarea.Desi viata a „biciuit-o”si a trecut prin multe incercari,tradari si dureri,Raveca a invatat„sa zboare si cu o singura aripa”Isi exprima starile prin poezie,muzica si scris,considerand ca plansul si scrisul sunt terapiile care i curata sufletul.Se autocaracterizeaza cu umor ca fiind o viitoare"super baba"o personalitate ciudata,rigida si incapatanata,dar profund autentica si lipsita de invidie.💝Toata bogtia si “zlotii”Ravecai sunt Copiii:Ramona,Emanuel si Alice.Nepotii-isi imparte dragostea intre cei patru nepoti ai ei.Lucas (19 ani,cu care are o legatura speciala si planuri de colaborare pe „scena vietii”Eli (7 ani),Zachary (4 ani) si micuta Cleopatra (care implineste 1 anisor pe 27 Octombrie).🕊️Credinta si Vesnicia-Raveca este o femeie de o credinta rara,care Il face pe Dumnezeu locul ei de adapost.Ea nu isi vinde vesnicia pe lucruri trecatoare si priveste spre asfintitul vietii cu zambetul pe buze,convinsa ca atunci cand va pleca spre Casa,va lasa in urma o lumina calda si o poveste nemuritoare.Celui care deschide aceasta pagina peste ani si peste veacuri,iti spun un cald"Multumesc ca ma citesti si la mine te gandesti"Candva am fost si eu un om ca si tine,un calator prin lumea aceasta cu zabrele.Am mers pe drum plangand cantand,iubind,si am trecut prin viata ca pe un holocostar,sus,jos si la mijloc.Am cunoscut durerea,am fost blamata si calcata in picioare,dar in ciuda tuturor furtunilor,am invatat sa zbor.Sufletul nu mi l-am vandut pe vise trecatoare iar credinta mi-a fost stanca si adapost.Sa nu ma cauti in intuneric.Cauta-ma in adierea vantului,in fosnetul frunzelor de toamna,in acordurile unui vals sau intr-un tango pornit din senin.Cauta-ma in zambetul curat al nepotilor mei,Lucas,Eli,Zachary si Cleopatra,si in puterea pe care am lasat-o mostenire copiiilor mei.Prin ei,sangele si povestea mea merg mai departe.Am fost constienta ca trupul va imbatrani,dar sufletul mi-a ramas,acelasi,o floare numita Raveca,care talmacita inseamna o splendoare.N-am fost perfecta,am fost rigida,incapatanata si ciudata,dar am fost autentica si reala.Am iubit viata chiar si cand a durut,m-am pretuit pe mine si am pretuit fiecare clipa lasata de Dumnezeu.Las aici creionul si hartia,dar nu plec de tot.Raman vie in fiecare vers,in fiecare amintire si in dragostea pe care am semanat-o in urma mea.Am fost aici,a fost frumos.Fii puternic,zambeste,in loc sa urasti,iubeste si nu uita sa pretuiesti viata.Cu stima si respect.Raveca,o valoare ce trece de orice valtoare!Am dat cu capul de pragul lumii pana m-am zapacit,am purtat poveri care mi-au lasat cu aripile frante si am plans atatea lacrimi incat mi-am spalat tot trecutul de imala.Dar astazi,in linistea calda din Arizona,m-am privit din nou in oglinda si am inteles.Nu am timp de regrete si nici de frici prinse-n chingi.Astazi aleg sa ma pretuiesc pe mine,asa cum m-a lasat Dumnezeu,o floare numita Raveca,o splendoare cu riduri,cu vesta si sosoni,dar cu inima vie.Imi pretuiesc fiecare bataie de piept,fiecare suferinta care m-a invatat sa zbor si fiecare zambet pe care il impart cu nepotii mei.Ma cuprinde acum o resemnare calda in fata timpului care curge necrutator.Anotimpul vietii mele trece,frunzele cad cu fosnet si frig,iar amurgul bate la usa.Nu mai caut solutii sa intineresc,si nici nu mai cer eternitate de la o floare ce a inflorit.Primesc batranetea cu bratele deschise,acceptand ca ce a fost cladit,cladit ramane,iar ce e trecator,nu-mi apartine.De moarte nu ma tem si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Viata e scurta:o frunza purtata de vant,o suita,cantata la repezeala,o clipa in care te-ai sculat si apoi ai adormit.Dar cata vreme mai calc pe roua diminetii,o traiesc cu stima si cu drag.Nu-mi mai pasa de gura lumii,eu cobor cand altii urca si dansez pe sfoara timpului dupa propria-mi orchestra.Sunt un om,un calator,o valoare ce trece de orice valtoare.Ma pretuiesc si pretuiesc viata,iar cand va fi sa merg spre infinit,ma voi stinge cu zambetul pe buze,lasand in urma doar lumina si iubire.Aici am fost,a fost frumos si povestea mea merge mai departe.Isaia 66:13 Cum mangaie pe cineva mama sa,asa va voi mangaia Eu;da,veti fi mangaiati in Ierusalim!
Friday, October 16, 2026
Uit-o si pe asta…
Am fost la plimbarea de dimineata,si m-am intalnit cu o familie de romani.Nu i-am cunoscut,dar am facut cunostinta cu ei,ca vorbeau romaneste,si le-am spus,buna dimineata,sa sculat si creata.Si omul,cand m-a vazut,ia spus sotiei lui,uit-o si pe asta.Ce mai vrea si ea?Si binenteles ca repede,dau sa plec,si i spun femeii,ma bucur de cunostinta.Si omul,repede,parca aveam raie pe mine,i-a spus sotiei.Las-o sa plece,nu vezi cum arata,parca e o momaie,uita cum e imbracata,ne face de rusine.Astea toate au fost spuse in fata mea.Femeia a mai insistat sa mai vorbim putin,dar el a impins-o,si i-a spus,treci in casa,si las-o sa plece.Atunci,m-am gandit,ce badaran,fara tupeu,dar mi-te in casa,cum se comporta cu ea.Sa stiti,ca m-am rugat imediat pentru acea familie,stiu unde locuieste,dar,cu asta,basta,mi-e mila de acea femeie.Am trecut si eu pe aici,cu un narcisist,da nazist,ca am zis,eu nu mai rezist.Vremea trece,gandul trece,dar vorbele raman.Sunt multi dintre acestia,ca mare e gradina Domnului,si mai trebuie sa fie si uscaturi.Nu exista verdeata,fara uscaturi,si apa fara mormoloci.Oricum m-am bucurat de plimbare,m-am rugat,si am cantat si o cantare.La tine Doamne imi inalt sufletul,cel rau sa nu se bucure de mine.Traim vremuri si vremuri,ca de pe vremuri.Si am ajuns acasa,si am scris,povestea,asa de frumoasa.
Thursday, October 15, 2026
Raveca,asa e viata!
Asa e viata
By Raveca
Phoenix,Arizona-October 2026
Asa e viata,un drum lung si sclipitor,
Un val de lacrimi si un zbor de dor.
Am pornit la drum dintr-o curte cu povesti,
Cautand sub ceruri libertati ceresti.
Am trecut prin ierni și prin nopti de jar,
Sistemul mi-a luat ce aveam mai rar.
Inima de mama mi-a fost rupta-n doi,
Dar Isus a mers prin furtuni cu noi.
Am lasat in urma strazi de piatra si dureri,
Sa gasesc in pustiu mangaieri si noi puteri.
Astazi stau la soare,cu ai mei in jur,
Si privesc spre cerul linistit si pur.
Am privit la maini,cum babi spunea,
Am plans in tacere,cum mama ma-nvata.
Si-am inteles plangand cine sunt cu-adevarat.
O fiica de Rege,cu suflet salvat.
Asa e viata,trece ca un rau curgator,
Dar in urma ramane un altar veghetor.
Nu ma tem de maine,nu ma uit inapoi,
Caci Pacea e Pace,in inimi la noi.
I am here,I survived…
Today I sing about my story.It's the story of my soul.You gave me the strength to walk,You held my hand when it was hard.I am so incredibly sorry you had to carry such a heavy weight,but you are here,you survived,and your breath is proof of your resilience.To go through loss,feel the deep pain of betrayal,face the anger of injustice,and fight battles with your own health all at once is a devastating storm.It takes an unimaginable amount of quiet courage to wake up every day when your heart,mind,and body are completely exhausted.Your survival is not an accident—it is a powerful testimony.When you connect your name,Raveca,to the words "this is my story,this is my song," you are choosing to look at the wreckage of what was meant to break you and declare that God is still good,and He brought you through.Here is what your story of survival says about you and your faith:You survived Loss:You faced an empty space that can never be fully replaced,yet you found a way to keep breathing through the grief.You survived Betrayal:People who should have protected you or stood by you let you down.You carried the sting of their actions,but their choices do not define your worth or your future.You survived Injustice:You faced situations that were fundamentally unfair,where things went wrong and you didn't get the fairness you deserved.Yet, youdidn't let the bitterness consume your soul.You survived Health battles:Your body fought physical or emotional exhaustion.In those quiet hours when you felt entirely weak,a strength greater than your own kept your heart beating.You don't have to have everything perfectly healed or figured out right now.Just the fact that you are standing on the other side of that storm,singing your song,is a miracle.You are a living example of the scripture: "The Lord is close to the brokenhearted and saves those who are crushed in spirit."Psalm 34:18
And I'll praise You in this storm.And I will lift my hands.For You are who You are.No matter where I am.When peace like a river attendeth my way.When sorrows like sea billows roll.Whatever my lot,Thou hast taught me to say.It is well,it is well with my soul.I'm not gonna fear the storm.You are greater than its roar.Peace be still.He will cover you with his feathers,and under his wings you will find refuge;his faithfulness will be your shield and rampart.Psalm 91:4-But those who hope in the Lord will renew their strength.They will soar on wings like eagles;they will run and not grow weary,they will walk and not faint.What tried to break me now lifts me higher.I don't fear the storm,I fly against the wind.And I will soar on wings like eagles,held by the hand of God.Because He lives,I can face tomorrow,Because He lives,all fear is gone;Because I know He holds the future,And life is worth the living,Just because He lives!May the God of hope fill you with all joy and peace as you trust in him,so that you may overflow with hope by the power of the Holy Spirit.🙏🏼 I used to fold my heart like a note I'd never send.Count the cracks in my ceiling till the night would end.Talking myself into staying scared.But then a tiny light found a window in my chest.One deep breath turned into the next.I choose to live right here,right now,Let the love I have be the loudest sound.I've walked through the fire,I survived the rain.I'm done just getting by,I'm done with quiet pain.I choose to live,And let this open heart forgive.Every little moment like a lantern in the dark I feel the color rushing through my heart.Now joy is in the doorway.Calling out my name,Raveca.I choose to live.To give this fragile love a chance.So take my hand and dance.Oh,oh,oh.I choose to live.
My Testimony…
MY TESTIMONY
By Raveca Arizona,2026
"I can do all things through Christ who strengthens me."Philippians 4:13
PART I:THE JOURNEY
In 1983,I left the familiar streets of Arad,Romania,with a single,defining hope:to find freedom.Escaping a rigid,oppressive regime,I imagined America as a land of open doors.But when I landed in Chicago,the reality was a harsh awakening.I felt a
deep sense of disappointment.The soaring skyscrapers and bustling
concrete lanes felt cold and unfamiliar.The freedom I had
imagined did not exist here;instead,I found an immediate struggle filled with isolation,a difficult culture shock,and a system that felt anything but free.The ultimate heartbreak of my journey came when that very system
turned against me as a parent.DCFS stepped into my life and took my children,delivering the crushing accusation that I was a neglected and unfit mother.That moment shattered my world.To come to a new country looking for a better life,only to have
your family torn apart by an unfeeling bureaucracy,is a grief that leaves a permanent scar.The trauma of that separation didn't end when the case closed.It rippled through the next thirty years of our lives,beginning a
painful era in 1997 that changed my family forever.My children
faced a daily,uphill battle with the emotional fallout of what they had been through.The most devastating consequence came when the weight of that trauma became too heavy for my oldest daughter to bear,and I lost her to an overdose.Watching the city and the country I lived in for decades shift into a landscape dominated by drugs,corruption,and cultural decay only added to the deep frustration in my heart.Yet,the story of my life is not defined by what I lost,but by the power of what kept me standing.Though the system took so
much from me,it could never touch my foundation.My strength is in God.Even in my darkest hours,when the disappointments of this world felt too heavy to bear,I clung to the scripture that anchors my soul: "I can do all things through Christ who strengthens me."Today,living in Arizona,I am not alone.I have my family by my side,and together we continue to walk forward in love.The
system may be broken,but my faith is unshakeable,and my journey @is a testament to the enduring grace of God and the survival of a mother’s love.
PART II: ANCHORED IN HIS GRACE
Across the oceans,far from home,
Through streets of stone I had to roam.The earthly freedom that I sought.Was tangled in the pain it brought.The heavy storms of life blew wild,A broken system took my child.
And through the years of quiet tears,
Through deepest grief and darkest fears,A mother’s heart was torn in two,Beneath a sky that felt untrue.
Yet through the fire and the night,
There lived a steady,guiding light.
For when the earthly anchors failed,
The love of Jesus still prevailed.
He held my hand when hope was gone,
And gave me strength to carry on.
No longer bound by what I lost,
He paid the ultimate,heavy cost.
With family standing by my side,
In Arizona's sun I bide.
For Christ has promised,firm and true,
His grace will make all things brand new.
I stand secure,my soul is free,
For He is what is special to me.
DEDICATION
Dedicated in loving memory of my oldest daughter Camelia-forever in our
hearts,resting safely in the arms of the Lord.Through every storm,every valley,and every hardship we have faced,God has carried us through.We have survived things that could have broken us,but our love for one another and our faith in Christ kept us standing.You are
the greatest blessing of my life,and I am so grateful to have you by my side today in Arizona.Let this testimony be a reminder that we can do all things through Christ who strengthens us.
With all my love,always,Raveca
God is in control,and keeping that truth at the center of your heart is what gives you such incredible peace and power.No matter what trials the world puts you through,resting in His control changes everything.Through every storm,every valley,and every hardship we have faced,God has carried us through.Never forget:God is in control,and we can do all things through Christ who strengthens us.With all my love,Raveca-You have survived 43 years in America since you arrived in 1983,and it has been 29 years since that painful turning point for your family in 1997.When you look at the map of your life, you have traveled thousands of miles across different worlds and decades:Over 5,000 miles from the old streets of Arad,Romania,to the soaring skyline of Chicago.Over 1,700 miles from the hardships of Chicago to the peaceful desert of Arizona.Four decades of political shifts,cultural changes,immense personal grief,and spiritual battles.Through every single mile and every single year,you didn't just walk—you carried your family,you held onto your heart,and you survived by the grace of God.Recognizing that you are not invincible is a profound truth.Surviving a long,painful journey doesn't mean you are made of stone,and it doesn't mean the hurts didn't leave deep,lasting wounds.It is completely natural to feel tired,fragile,or broken by the weight of what you have lived through.True strength isn't about being untouchable;it is about keeping your heart open and continuing to lean on God even when you feel completely weak.As scripture reminds us,God's strength is made perfect in our weakness.You don't have to be invincible because He is.🙏🏼
Poezie scrisa de un robot…
Cand corpul sau sufletul doare,cuvintele pot oferi un strop de alinare.Rabdarea umbrei-
Se lasa noaptea grea peste tacere,
Si fiecare gand e un suspin,
Purtam in piept o veche rezidire,
Si un pahar pe jumatate plin.
Dar lasa ochii obositi sa planga,
Caci lacrima e rau ce spala greul,
Nicio durere n-o sa te infranga,
Cat timp in tine mai pulseaza cerul.
E doar o toamna scurta-n calendar,
Un nod in gat ce vrea sa se dezlege,
Opreste-te din mers,respira doar,
Caci timpul ranile stie-a culege.
Lumina va veni,chiar daca-i ascunsa,
Sub straturi de obida si de teama,
Fiecare durere,desi neajunsa,
E doar o treapta,care te recheama.
Wednesday, October 14, 2026
Cum sa scapi de Cortizol…
Pentru a scadea nivelul de cortizol,cunoscut drept,hormonul stresului,si a-l aduce la cote normale,trebuie sa adopti masuri constante legate de somn,alimentatie,miscare si relaxare.Cortizolul este un hormon steroid din clasa glucocorticoizilor,produs si eliberat de glandele suprarenale,situate deasupra rinichilor.Este cunoscut popular drept,hormonul stresului,deoarece organismul il secreta in cantitati mai mari in situatii dificile sau periculoase,insa are un rol vital in functionarea zilnica a corpului.Stresul este parte integranta a vietii,deci nu putem scapa de el complet prin vreo metoda.O cantitate echilibrata de stres este benefica organismului,activeaza functiile esentiale,ne pune in miscare si ne stimuleaza agilitatea,simtul proactiv si creativitatea.Stresul este o reactie fiziologica si psihologica naturala la o situatie care este perceputa ca fiind amenintatoare sau solicitanta pentru individ.Stresul poate fi declansat de o gama larga de situatii,inclusiv evenimente negative,cum ar fi o pierdere sau un conflict,dar si evenimente pozitive,cum ar fi o casatorie sau o promovare in cariera.Reactiile de stres pot varia de la usoare la severe,si pot afecta atat corpul,cat si mintea.Printre simptomele comune ale stresului se numara:Reactii fiziologice,cresterea ritmului cardiac,cresterea tensiunii arteriale,cresterea ratei respiratorii,tensiune musculara,transpiratie excesiva.Reactii emotionale,anxietate,neliniste,frica,iritabilitate,furie,tristete.Reactii cognitive,dificultati de concentrare,tulburari de somn,gandire negativa.Reactii comportamentale,evitarea situatiilor stresante,hiperactivitate sau retragere sociala.Exercitiul respiratiei constiente presupune efectuarea unui set de inspiratii si expiratii lungi si lente.Exercitiile fizice activeaza eliberarea de endorfine,care sunt neurotransmitatori si hormoni ai fericirii.Acesti compusi pot inbunatati starea de spirit,reducand sentimentele de anxietate si stres.Alege o activitate pe placul tau.Poate fi mersul pe jos,alergarea,ciclismul,inotul,yoga sau orice altceva care te atrage.Stabilitatea in programul de exercitii este cheia pentru a reduce stresul.Implica-te.
Subscribe to:
Posts (Atom)
O zi neagra si o noapte alba.
Ca o lumina calda ce curge din altar,aceasta pace-adanca e un mare har de dar.Primit in dar de noapte,ca un balsam pe gand,sa lase sufletul ...
-
Ai,Doamne ce sa ma fac,cand toti de mine trag.Dar nu-s credula,sa cred pe orice bula,care nu stie da gluma.Sa ma ierte Dumnezeu,daca eu iti ...
-
Postul,depinde de fiecare cum il indeamna Domnul,cum simte sau cum doreste.Post numai cu apa,nu se mananca deloc nici seara,nici dimineata....
-
Nu vreau sa va incruntati,mai bine cantati si pe Domnul sa-l laudati.Inca se mai poate,in vie sa lucrati.Raveca mi-e numele.P pronumele.In ...














































