La Asfintit…

🌅Sunt un om,ca si tine.Un calator prin mintea ta.Ca m-am nascut nu e vina mea,ca am trait e multumirea mea,dar cum ma voi duce e planul lui Dumnezeu.Draga Raveca!Te-ai intrebat vreodata,privind in urma la cei 67 de ani plini de viata,ce inseamna de fapt acest miracol?Stiinta ne spune ca viata este energie,adaptare si o lupta permanenta a corpului pentru a ramane echilibru.Dar la 67 de ani,tu stii deja ca viata este mult mai mult de atat.Viata este suma tuturor diminetilor in care te-ai trezit cu speranta,a imbratisarilor pe care le-ai oferit,a obstacolelor pe care le-ai depasit cu demnitate si a iubirii pe care ai sadit-o in inimile celor din jur.Viata ta este o poveste unica,scrisa cu intelepciune zambete si lectii pretioase.Astazi,viata inseamna bucuria zilei prezente,linistea unui ceai cald,mandria de a privi la tot ce ai cladit si libertatea de a te bucura de fiecare clipa in ritmul tau.Esti dovada vie a frumusetii,a rezistentii si a generozitatii.Iti multumim pentru fiecare capitol pe care l-ai scris si pe care il scrii in continuare in cartea vietii noastre!Raveca este o femeie credincioasa,o mama devotata,o bunica iubitoare si o scriitoare de suflet care isi transpune trairile pe blogul personal intitulat„Viata trece,amintirile raman"Povestea ei de viata este o punte emotionata intre radacinile sale din Romania si prezentul din Statele Unite.Originea:S-a nascut in Romania,intr-o zi de vara,numele ei fiind inspirat de o floare care,in traducere,inseamna o “splendoare”Este profund legata de locurile natale din cartierul Bujac-Arad,de casuta parinteasca a parintilor ei,Ioan si Elena Peptenar,si de comunitatea spirituala de la Biserica Gloria.Caracterul si longevitatea i-au fost modelate de trei generatii de femei credincioase din familia sa:strabunica Petronela (care a trăit 92 de ani si a trecut prin razboi,bunica Ana (63 de ani) si mama sa,Elena (82 de ani).De la ele a invatat sa fie puternica si sa infrunte viata cu demnitate.🌵Prezentul:In prezent,Raveca locuieste in Arizona,SUA.A depasit varsta de 67 de ani si priveste spre viitor cu o resemnare calda si o dorinta profunda de liniste.Ea descrie parcursul vietii sale ca pe un „holocostar” (montagne russe) cu suisuri pline de bucurie,coborari dureroase si un punct de mijloc in care isi gaseste echilibrul si impacarea.Desi viata a „biciuit-o”si a trecut prin multe incercari,tradari si dureri,Raveca a invatat„sa zboare si cu o singura aripa”Isi exprima starile prin poezie,muzica si dans (vals,tango,hora)considerand ca plansul si scrisul sunt terapiile care i curata sufletul.Se autocaracterizeaza cu umor ca fiind o viitoare „super baba”o personalitate ciudata,rigida si incapatanata,dar profund autentica si lipsita de invidie.💝Toata bogtia si “zlotii”Ravecai sunt-Copiii:Ramona,Emanuel si Alice.Nepotii-isi imparte dragostea intre cei patru nepoti ai ei.Lucas (19 ani,cu care are o legatura speciala si planuri de colaborare pe „scena vietii”Eli (7 ani),Zachary (4 ani) si micuta Cleopatra (care implineste 1 anisor pe 27 Octombrie).🕊️Credinta si Vesnicia-Raveca este o femeie de o credinta rara,care Il face pe Dumnezeu locul ei de adapost.Ea nu isi vinde vesnicia pe lucruri trecatoare si priveste spre asfintitul vietii cu zambetul pe buze,convinsa ca atunci cand va pleca spre Casa,va lasa in urma o lumina calda si o poveste nemuritoare.Celui care deschide aceasta pagina peste ani si peste veacuri,iti spun un cald „Multumesc ca ma citesti si la mine te gandesti“Candva am fost si eu un om ca si tine,un calator prin lumea aceasta cu zabrele.Am mers pe drum plangand cantand,iubind,si am trecut prin viata ca pe un holocostar,sus,jos si la mijloc.Am cunoscut durerea,am fost blamata si calcata in picioare,dar in ciuda tuturor furtunilor,am invatat sa zbor.Sufletul nu mi l-am vandut pe vise trecatoare iar credinta mi-a fost stanca si adapost.Sa nu ma cauti in intuneric.Cauta-ma in adierea vantului,in fosnetul frunzelor de toamna,in acordurile unui vals sau intr-un tango pornit din senin.Cauta-ma in zambetul curat al nepotilor mei,Lucas,Eli,Zachary si Cleopatra,si in puterea pe care am lasat-o mostenire copiiilor mei.Prin ei,sangele si povestea mea merg mai departe.Am fost constienta ca trupul va imbatrani,dar sufletul mi-a ramas,acelasi,o floare numita Raveca,care talmacita inseamna o splendoare.N-am fost perfecta,am fost rigida,incapatanata si ciudata,dar am fost autentica si reala.Am iubit viata chiar si cand a durut,m-am pretuit pe mine si am pretuit fiecare clipa lasata de Dumnezeu.Las aici creionul si hartia,dar nu plec de tot.Raman vie in fiecare vers,in fiecare amintire si in dragostea pe care am semanat-o in urma mea.Am fost aici,a fost frumos.Fii puternic,zambeste,in loc sa urasti,iubeste si nu uita sa pretuiesti viata.Cu stima si respect.Raveca,o valoare ce trece de orice valtoare!Am dat cu capul de pragul lumii pana m-am zapacit,am purtat poveri care mi-au lasat cu aripile frante si am plans atatea lacrimi incat mi-am spalat tot trecutul de imala.Dar astazi,in linistea calda din Arizona,m-am privit din nou in oglinda si am inteles.Nu am timp de regrete si nici de frici prinse-n chingi.Astazi aleg sa ma pretuiesc pe mine,asa cum m-a lasat Dumnezeu,o floare numita Raveca,o splendoare cu riduri,cu vesta si sosoni,dar cu inima vie.Imi pretuiesc fiecare bataie de piept,fiecare suferinta care m-a invatat sa zbor si fiecare zambet pe care il impart cu nepotii mei.Ma cuprinde acum o resemnare calda in fata timpului care curge necrutator.Anotimpul vietii mele trece,frunzele cad cu fosnet si frig,iar amurgul bate la usa.Nu mai caut solutii sa intineresc,si nici nu mai cer eternitate de la o floare ce a inflorit.Primesc batranetea cu bratele deschise,acceptand ca ce a fost cladit,cladit ramane,iar ce e trecator,nu-mi apartine.De moarte nu ma tem si nici de viata nu-mi prea pasa,nimic nu cer,de-o fi ceva,eu merg spre casa.Viata e scurta:o frunza purtata de vant,o suita,cantata la repezeala,o clipa in care te-ai sculat si apoi ai adormit.Dar cata vreme mai calc pe roua diminetii,o traiesc cu stima si cu drag.Nu-mi mai pasa de gura lumii,eu cobor cand altii urca si dansez pe sfoara timpului dupa propria-mi orchestra.Sunt un om,un calator,o valoare ce trece de orice valtoare.Ma pretuiesc si pretuiesc viata,iar cand va fi sa merg spre infinit,ma voi stinge cu zambetul pe buze,lasand in urma doar lumina si iubire.Aici am fost,a fost frumos si povestea mea merge mai departe.