Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat…

Am gresit,m-am iertat,si am fugit de pacat.Multe am acoperit,pe mine m-am descoperit,am vrut sa fie bine,si a fost,vai de mine.A trebuit sa ma prabusesc,sa realizez,ca cu cine traiesc,e un om,lipsit de scrupule morale,pamantesc.Am mintit,ca asa am crezut,ca se face bine,dar a venit tavalugul peste mine,fara rusine.No,acum sa-ti fie Raveca bine,si pocaieste-te de rusine.Au trecut 30 de ani,ca eu,tot sa invat,in oameni sa nu ma incred.Ce pot sa spun acum,la varsta mea,si la invataturile mele,ca m-au calit,de am ajuns,pana la stele,si cu picioarele pe pamant.Multe s-au petrecut,inca in pamant nu am ajuns,dar am dus pe altii,in pamant.Dumnezeu a stiut ca eu ma lupt,si ma lupt,dar nu a intervenit,dar eu tot i-am multumit,ca sunt inca aici,dar cu o cocoasa plina,de besici.Mi-a spus”Harul meu,iti este indeajuns.”Am vorbit mult cu Dansul,mi-a luat tot plansul,si am ramas cu strapunsul.De ce-i asa,de ce a fost sa fie asa,nu mi-a spus nimic,dar o stie El?Dupa ce m-am dezbracat de rusine,mi-a dat o haina noua,si mi-a spus,o sa te faci bine.Timpul a trecut,am cules tot ce-am avut,si la Altar le-am pus.Sunt in mana Lui,si sunt bine incredintata,ca toate au fost,dupa voia Lui.Acum,mai raman acestea,credinta,nadejdea si dragostea,dar cea mai mare avere,e dragostea.Mult nu mai este,dar cat mai este,il fac sa fie mult,in dragoste.Am invatat sa vad cat de slaba sunt,dar cat de puternica am ramas in lupta.Cand pasii devin grei si pamantul pare ca ma trage in jos,eu aleg sa imi ridic privirea in sus.In iuresul acestei lumi,unde oamenii alearga grabiti spre nicaieri si uita sa mai respire,privirea in sus este salvarea mea,scurtcircuitul meu binecuvantat.Oamenii se uita in pamant,isi numara grijile si isi aduna ridurile.Eu am ales o alta matematica,imi ridic ochii spre Cer,si imi numar binecuvantarile.Fiecare zi este o fila din povestea pe care Dumnezeu o scrie cu stiloul Lui,iar eu refuz sa raman blocata in subsolul plangerilor.Pe acest pamant toate sunt trecatoare,florile se faneaza,clipele se evapora,iar noi purtam in spate poveri lasate de generatii.Nu vreau sa ma las dusa de valuri spre apus,vreau sa ma inalt tot mai sus,din timp spre vesnicie.Pastrati-va inima curata,dansati,cantati,si va rugati,in pacat sa nu picati.Povestea nu se termina in praful de jos,ea se va reevalua acolo Sus,unde totul va primi o alta infatisare.Pana la ultima suflare,eu aleg sa privesc spre Cer.Nu e despre mine,e despre El,care imi cunoaste tot secretul meu.Multumesc technologiei,care a inventat internetul,sa scriu si eu ca poetul si sa ma dau ca desteptul.Scriu aici din cotet,si stiu ca nu ma vedeti,dar nu toti suntem poeti.Eu toata ziua cu voi vorbesc,ori prin scris,ori manuscris,nimic nu e interzis.Eu acum m-am decis,vedeti ce face omul,se joaca cu atomul,si te incearca sa vezi si neuronul.Odata cu trecerea timpului,ne intrebam ce urmeza?Mai bine am intreba cu ce am mai ramas?Sunt atatea trairi de care fiecare dintre noi am avut parte,insa prea putini aparte.Intr-un moment de cumpana a vietii mele m-am straduit sa uit,dar dupa un timp am constatat ca nu mi-au mai ramas decat amintirile,si am invatat sa traiesc cu ele.Nu traiesc in trecut,pentru ca viata e o lupta,plina de gropi,plina de gunoi,plina de focuri gata sa arda pe oricine,plina de ochi gata sa vada,plina de noi ce inca asteapta raspunsul la o rugaciune.Despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca din cand in cand facandu-ma sa strig,ura.Dar cum viata are rostul ei,uneori ea te duce unde nu vrei.Sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Ziua pe care o traim astazi,este ziua cu care incepe sfarsitul nostru.Nu crezi ca e timpul sa te opresti si sa meditezi?Ai oare siguranta ca maine vei mai fi in viata?Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te ajute sa intelegi ce am vrut sa iti spun.Vedem cum ni se duc anii,sa invatam sa ne numaram bine zilele.Viata trece si povestile raman!Intoarceti-va fiii oamenilor,o mie de ani sunt ca ziua de ieri,care a trecut,si ca o straja din noapte.Nu-ti mai scriu cuvinte multe ca sa nu te plictisesc,numai tot ce e mai dulce ca sa te mai fericesc.Scriu despre lucrurile care le stiu,dar despre care nu se vorbeste.Deseori,am senzatia ca timpul nu imi ajunge cat sa pot impartasi ce stiu.Din raspunsurile primite,una dintre cauzele pentru care oamenilor le este frica,este ca nu au ordine in idei.Am in suflet o multumire imensa,iar cuvintele de mai sus reprezinta scrisul meu si ceea ce eu mai stiu si atunci cand mai scriu.Ma iert in fiecare zi,sa pretuiesc sa pot a stii,cu cine la sfat a fii.Am ales sa traiesc,ca stiu pe cine iubesc,si cu cine la drum ma pornesc.Am ales sa fiu eu,nu cine vrea lumea ca eu sa fiu.Am ales,si m-am ales pe mine.Mai departe,se scrie intr-o carte,si un documentariu,cine a fost,cine este,si cine se pregateste,pentru evaluare?