Ma tavalesc pa jos si ma tanguiesc…

Unu,doi,face-ti toti la fel ca noi.Nu esti singur,si eu ma tavalesc si ma tanguiesc.Urlu sa ma auda tot pamantul,precum in cer si pe pamantu.Vai si ce durere,dar Dumnezeu le stie,nu poarta stiinta de zilele din necunostiintele mele.Unii se tavalesc de ras,eu ma tavalesc de plans.Cand toate au luat fiinta,inima mea a urlat de biruinta!Iar acum eu urlu prin credinta,sa mai am si chibzuinta.Stiu si eu sa te-n burdu,ca te faci ca si surdu.Acum cand scriu,dar cuvintele nu stiu,nu stiu ce-i o exprimare,ca le arunca toate-n mare,si apoi urla si mai tare.Vine o zi,cand urletele se vor risipii,si pustiul il vom parasi.Asa mai este cateodata,imi vine sa urlu deodata,sa trezesc omul de piatra.Doar in scris ma mai exprim,ca dealtfel urlu pana nu mai respir.Trebuie sa fac si eu o data,o urlata suparata,ca sa stie lumea toata,ca m-am dat si eu pe-o roata.Urla marea involburata,cand toata lumea e suparata,si valurile nu-i fac fata.Tot pamantul este plin,de urlete si de suspin,numai Dumnezeu vegheaza,si ne lasa sa fim treaza,pana cand ne potcoveaza.Deci e bine sa urlam,chiar si daca mai tipam,ne mai descarcam naravul,ca de nu ne ia si cu buzduganul.Nu stiu daca pe tine te-a ajutat,pe mine m-a tocat,si urletul l-am fascinat.Daca va pica bine,eu chiar va rog,sa mai urlati pana nu va desteptati!Azi chiar si vantul a urlat,mi-a fost prietenul adevarat,si pa tavalug m-am tavalit.Doar marea,vantul,gandul,ca destul m-am tavalit,l-am si ademenit.O urlare de pe mare,am ajuns si pe carare si la toti eu v-am urat,inca nu l-am terminat,doar l-am zugrumat.Putina tavalire,chiar daca nu sunt eu in fire,eu m-am impacat,si pe voi eu v-am lasat!E bine ca m-am tavalit,dar nu m-am zapacit,doar durerile le-am nimicit.Inca nu m-am dezvatat,doar am invatat,cand te doare,sa te tavalesti cat esti de mare,si apoi sa te ridici din nou pa picioare.Ce tot urli atat Raveca?Tavalita si sucita,dar am iesit cu reusita!