Pun frana,de mana...

Lumea ma tot calca pe batatura,dar am invatat sa pun frana,si la gura,ca la mura.Si la viata asta nebuna,ce te sparge ca o aluna,am invatat sa-i pun frana,si la bautura.Cant chiar daca cu nimic nu ma incant,eu scriu doar din gand.Inima ma doare si sufletul imi moare,dar cantul ma tine pe picioare.Lumini si umbre,vor fi in mine si maine,dar ca sa ajungi vedeta,iti trebuie buna reteta.As vrea,si multe nu as vrea,nu numai de ziua mea.Acum vad doar alb si negru,si colorat,numai sangele m-i la lasat,sa vad cum am existat.Multe clipe fericite,raman de mine ratacite,ca toate au fost sucite.Vreau o virgula,in loc de punct,ca la multe am pus,punct.Si cand pui punct,trebuie sa o iei de la inceput,si vreau un nou inceput.Asta seara vreau sa uit de toate,relele sa le dau la o parte,si sa-mi cant numai mie,de dragoste si viata.M-am suparat pe viata de multe ori,si atunci imi las gandul sa imi fuga,ca nu vreau inima sa-mi planga.Vreau la inima sa-i cant,ca ea tanjeste dupa fericire.Cand ma gandesc la toate cate au fost,doar de suferinta am avut folos.Astazi mi-am amintit,chiar daca nu mai am mult de trait,multe sunt far de sfarsit.Multe as mai avea de facut,dar m-am saturat,de mult,ca nu mai pot,nici sa mai uit,doar la viata,m-ai ma uit.Doar mai cant,cu astea ma mai incant,pana le mai port in gand.Totdeauna imi controlez frana,chiar si aia de mana,sa nu alunece,pe duna.Frana e buna,sa te controlezi,sa nu ajungi ca nebuna,si sa-ti pui frau la bordura.Incetinez acum,frana imi este buna,chiar daca viata face pe nebuna!Cant si ma rog,sa nu alunec in potop.Eu frana pun,chiar si cand ma rog,sa mai suflu un pic,sa nu imi intorc capul pe dos.Acum ma duc sa joc,ca la toate am pus frana,pe loc.Am invatat sa joc si frana sa pun,si cand iau foc!