Nu am venit sa-ti tulbur somnul,ci am venit sa-mi plec genunchii,si-a mea inima sa mi-o mangai.Am iesit afara sub bolta instelata,a luminii in lume data,si m-am infiorat de-o data.Am venit sa ma smeresc si de pacate sa ma caiesc.Drumul nostru pe pamant,trebuie sa fie curat si sfant.Am venit sa cuget,si putin sa stau pe ganduri,nicaieri nu-i mai de pret,decat sa stau la sfat cu mine.Cat de clar m-i se imfripte tot trecutul meu in mine.Vad cat de pustie e lumea,si ma macina cumplit.Cateodata strig prea tare,ca ma doare.Eu viermele de mine,ce sunt facut din tina,vreau lumina!Lovitura Ta,e dreapta,ca pe toti ia ne indreapta.Sunt dureri prea grele,adesea pentru o inima firava.O inima omeneasca nu vrea sa cerseasca,doar sa se sfinteasca.O piatra,floare,astru,om,toate au izvorat dintr-un atom.Dar Dumnezeu vrea ca tu sa fi om!Povestea e a mea si a ta,ca lumea se va termina,dar tu stii unde vei pleca?
No comments:
Post a Comment