33 de ierni geroase...

Draga mea Alice.Te-ai sculat de dimineata si te-ai trezit ca printr-o ceata,si nu stiu daca crezi ca au trecut 33 de ani,cu soare,ger si viata de-o viata.Ma gandesc chiar acum la tine,si ma duc cu gandul in urma cu 33 de ani.Imi aduc foarte bine aminte de tot timpul cand eu te-am conceput pe tine,si pana in clipa cand ai tras prima suflare de aer in piept.Povestea aceasta este scrisa de mine pentru prima oara in viata mea.Puteam sa o fi scris mai demult,dar asa s-a ivit ocazia si inspiratia de a fi aici si la momentul potrivit.De cand am ramas insarcinata cu tine,am fost foarte obosita si epuizata,atat fizic cat si emotional.Imi este foarte greu si sa scriu,caci amintirea ma pandeste si ma biciuieste,si trebuie sa rezist.Stau putin sa ma reculeg,nu stiu cum ar fi mai bine sa incep.Cu un an si ceva inainte,am nascut pe fratiorul tau Emanuel,m-am bucurat foarte mult,de bucurie am uitat si de necaz,dar viata m-a trantit din nou la pamant.Nici nu am stiut ca am ramas insarcinata cu tine pana cand nu am simtit ca ceva se intampla in burta mea.Mi-a fost rau tot timpul sarcinii,dar pentr-ca am alaptat copilul,am crezut ca asa este,si te mai simti si cu greturi.Cand am mers la control,doctorul mi-a spus ca o sa mai am un bebelas.Nu m-am suparat,dar nu mi-a venit sa cred,si nu stiam eu pe atunci daca o sa fie baiat sau fata,doar as fi dorit mai un baiat,dar am spus de la mine,ce o fi,sa fie sanatos.Timpul a trecut,iarna cu zapada,ca timpul in Chicago,si trebuia sa ne mutam pe data de 3 ianuarie in apartament.Acum Raveca draga,pune-te pe curatenie si asteapta sa vina bebelasul.Da,am plans foarte mult,mult de tot,cu asta m-am hranit tot timpul,cu plansul.Pe cine sa dau vina?Pe viata,pe mine,pe oricine,ca nu stiu de unde vine?Multe am invatat de atunci,dar timpul acela nu pot nicicand sa-l uit.Si uite asa,am plecat la spital,si pe 14 ianuarie ai venit pe lume.Multe ce s-au intamplat nu pot sa le scriu aici,dar tu le sti,acum.Si nu mai pot schimba nimic din tot ce eu am vrut.Lung e drumul,de atunci si pana acum,dar din cand in cand,am mai poposit pe drum.Fiecare copil al meu,isi are locul in inima mea,asa dupa cum a venit.Tu esti a patra la rand,si micuta familiei.Fiecare copil in parte are o semnificatie in viata mea,toti au fost doriti si iubiti de mine.Ca mama,eu nu fac nici o descriminare,i iubesc si ma doare.Dar fiecare are soarta lui.Daca as mai vrea sa schimb ceva,sau sa dau timpul inapoi,eu nu mai pot.Ce pot sa spun acum,e ca toti am invatat scoala vietii,intru-un fel sau altul.Am dat cat am avut,si am trait cum am stiut.Povestea ar fi mult mai lunga,dar te las de acum sa o continui tu.Eu mama ta,pana la aceasta varsta,am fost alaturi de tine,la bine si la greu,in bucurii si in suspine,povestea tu o stii acum mai bine,eu te indrum,fa tot ce este bine.Sanatate iti doresc mai mult,ca banii vin si pleaca,si te lasa,si ramai tot cu inima saraca.Drumul e in fata ta,tu trebuie de acum sa mergi in fata,si sa iti vezi de viata.Sunt aici cu tine,chiar daca nu langa tine,fiecare isi vede de drumul lui.Lectia de viata e personala,si cat traim suntem tot in scoala.Cat am putut,partea mea eu mi-am facut,si ma rog lui Dumnezeu,sa aibe grije si de sufletul tau.Eu cred ca tu pana aici te-ai descurcat,chiar daca altii le-au incurcat.Sunt bucuroasa de tine,cred in tine,si cand in viata nu ti-e bine,mai suna-ma si pe mine.Cu o comedie,iesim noi din prostie,si o sa cantam si o poezie.Eu le scriu,si tu le canti.Sau le scriem impreuna,si le cantam tot in struna.Hai fetita mea,Alice draga mea,mamica ta,te iubeste,nu uita,tu esti comoara mea,cea mai pretuita stea.Fi tare pe drumul vietii,chiar din zorii diminetii,pana la apusul vietii.O zi minunata si inseninata,chiar si geroasa va fi acceptata.Cu Dumnezeu inainte,si cu mine ca parinte,iar tu sa fi cuminte!Te iubesc,nu ma uita,eu sunt dragostea ta!