Aradul in care am crescut...

Aradul este un oras frumos,cu oameni buni si omenosi,mai buni si ca mine.Orasul unde la scoala am invatat,dreptate si omenie,doar pentru cativa bani,ti-ai vandut si omenia.Am invatat multe,am ajuns si sus pe munte,dar si jos,m-am rostogolit la vale,chiar si-n pijamale.Parintii mei,oameni buni,m-au educat,cum au stiut mai bine,si de la multi am invatat,sa stau departe de prostie si betie.Cuminte in toate cele,pana am dat de belele,si a fost vai si amar de zilele mele.Timpul repede a trecut,doar am inchis ochii,si ca fulgerul a trecut.Sunt aici in Amarata,si ma duc cu parasuta,ca sa nu ma ia si guta.Multumesc tuturor,celor care mi-au fost de mare ajutor,si nu m-a lasat sa mor.Intai lui Dumnezeu,ca m-a iubit si m-a pazit,chiar daca era gata si sa mor.Sunt aici,fara lipici,ca vreau sa zbor cand mai am frici.O viata de om,nu am fost domn,dar am ramas un om!