Unde exista vointa,exista si o cale…

Nu-mi pasa,traim intr-o lume de lingai,si nu e bisnitul meu,fiecare face ce vrea cu viata lui,si nu sunt geloasa.Non merci,imi vad de viata mea.Evident ca sunt evidente,sunt prudente.Si ce daca,mie nici nu-mi pasa,n-am nici masa,si dorm in satra.Astea fiind spuse,nebunia este o forma mai aparte de manifestare.Este complexa fiind atat pozitiva in purificarea sufletului,cat si negativa in ceea ce priveste obsesia si diferenta ce nu este facuta de majoritatea dintre noi.Cea mai scurta forma de manifestare a nebuniei,furia,in momentele de furie un om nu poate sa-si controleze starea si actioneaza nebuneste.De cele mai multe ori aceasta stare este greu de controlat,dar nu imposibil.Cand esti furios simti nevoia de a te descarca agresand persoana in cauza,atat verbal cat si fizic.Furia este considerata nebunie scurta,deoarece este de moment,in cateva clipe dupa descarcarea sau calmarea nervilor aceasta dispare,si lasa loc rationalului.O data revenit la echilibrul mental,lucrurile capata un sens si de cele mai multe ori se gasesc solutii pentru problemele care au cauzat-o.S-a spus ca nebunia prezinta aceleasi simptome ca si tulburarile de personalitate sau normalitatea cu usoare disfunctii,doar ca mult intensificate,amplificate pana la patologic.Eu cred ca sunt multi nebuni nediagnosticati printre noi.Daca e sa mergi la casa de nebuni iti zici ca multi ar putea fi eliberati ca sa traiasca in societate,iar unii cunoscuti sunt in libertate dar iti zici ca ar putea fi internati oricand.De multe ori nebunul traieste printre noi,pana ce face o tampenie.Dar pana atunci?Cum poti sa iti dai seama daca e nebun sau nu,inainte de a face marea tampenie care clarifica lucrurile pentru toti?O zi buna,si un leu la luna.Va aduc la cunostinta,nu am invatat stiinta,dar traiesc prin credinta,ca toate sunt cu neputinta.Si daca nu am credinta,raman fara chibzuinta,de nestiinta.Nu trebuie sa ma cunoasteti,pe voi sa va cunoasteti,si sa luati aminte,de la mine sunt cu neputinta,de la Dumnezeu totul,cu putinta.Boala mea nu sunt banii,nici averea si nici lucrurile de satisfactie.Boala mea,este durerea noastra,care nimeni nu da nici o socoata,dar toti in mocirla vrea sa te scoata.Multumesc tuturor,celor care mi-au oferit un trai mai usor,dar nu m-a invatat sa zbor.Toti sunteti unici si minunati,dar si voi alunecati.Nu va cunosc,dar ofertele voastre,nu ma tin pe loc,eu tot ma joc.Viata e scurta,maine poate te imburda,gaseste-ti o modalitate care sa ramai la toate surda.Boala mea,este dragostea,si incerc sa ma comport frumos,pana nu vine potopul sa ma ia,cu tot.Sunt simpla si smintita,nu vreau sa fiu prostita.Si daca viata mi-e acra,si mai stau si pe-o craca,am grije sa nu crapa!Acesta a fost gandul meu de dimineata,ca cineva mi-a facut greata,si mi-a oferit creditul pe masa.Non merci,ca va!Oricum eu fac ce vreau nu ce vrei tu.De acasa am plecat la targ,sa scriu alceva,si asa s-a ivit ocazia,sa iese altceva.Planul de acasa cu cel de la targ,nu se potriveste niciodata.Ma duc sa cumpar una,si vin cu alta.Asa e,nebuniile sunt de mai multe feluri.Acum le caut,asteptati putin,vin imediat.De loc,de mod,de timp,de cauza,de scop,si de exceptie.Cum sunt acum,e adevarat,ca nu am fost nicidecum.Dar omul se mai si schimba.Nu sunt ca lupul care-si schimba blana,si naravul,ba.Eu imi schimb dispozitia,pentru opozitia,ca sa nu ma prinda politia.Vezi cum le stiu eu.Multe nu am stiut,dar tot le invat.Azi chiar vroiam sa scriu despre,toate-s noi,si vechi sunt toate.Nu stiu ce se intampla cu mine,dar ceva se intampla.Cineva,de undeva,candva,cu halva,mi-a uns maduva mea.Mi-a spus tot cineva,mergi departe nu te lasa.Cat ma duce ochii mei,departe merg,cat vad cu iei.Cat de departe sa ma duc,ca doar nu am ajuns un nuc.Pe zi ce trece,ma inebunesc tot mai greu,si e vai de sufletul meu.Doftorie nu se pune pe farfurie,ca ma trezesc in sufragerie.Si tot de bine nu am dat,ca oala mi s-a spart in cap.Daca vreti sa ma contactati,puteti si sa ma controlati,ca de nebunii si voi o sa dati.Asa sunt eu,si daca imi place,mai ma pun si de cojoace.Viata,acum te-am gasit,pe ce drumuri am ratacit?Nebunia am explicat-o,acum am transformat-o,am legat-o,am lasat-o,si voua v-am predat-o.De la o buna,ajungi la o ne buna,si intr-o luna,ea ti-a fost destula.Nimic mai mult,si ce daca sunt ne buna?Sunt de exceptie!Numai cu doi lei,am luat-o pe ulei,si am ajuns drept in tei.Ce zmei,cand nu vrei,sa sari ca iei,e vai de lei.Nu stiu daca,sau parca,se plimba cu o barca si in apa,gasi o rata.Se zice de mine,ca mi-am pierdut mintiile de bine,si nu mi-e rusine cu tine.Am inebunit,de cap sau la cap.Nu stiu cum e bine,dar e vai de mine.No,vezi tu bine,ce s-a intamplat si cu mine?Verdictul nu mi s-a dat,nebuna nu sunt pe certificat,eu singura m-am controlat.La doctori nu am umblat,ca si de ei m-am saturat,sunt mai nebuni decat mine,cu un strat.Droguri multe ei mi-au dat,eu m-am mirat,ce s-o fii intamplat?Tu crezi ca eu asa de proasta sunt,nici nu le-am luat.La doctori le-am spus ca le-am vomitat,si asa usor de ele am scapat.Nici un beneficiu,nu m-a ajutat.Dar nebuna eu tot am ramas.Nu sunt singura pe lume,in atata amaraciune,cand ma gandesc,vreau sa manc mai multe prune.Nu ma pune ei pe prune,ca nu stiu cat sunt de bune.Ce sa va mai spun de mine,cum am inebunit ca vai de mine,de atata dor si amagire.Nici nu a dat norocul peste mine,ca sa ma simt si eu mai bine.Nebunia nui oricum,nu poti sa o pui in cui,te tranteste,te zmuceste si coloana ti-o rasuceste.Mai oameni buni,tot ati ramas nebuni,ca mi-a furat chiar acum ce am scris eu de nebuni.Acuma da,sunteti nebuni,nu-mi mai pasa,stau la masa,cu o gloata de nebuni!Poti sa ma spui,stiu ca cu totii suntem nebuni.Nu te supara pe mine,asta tine si de mine,si acum e vai de tine.Cu o nebunie de nebuni,sa nu te pui,ca te inteapa ca un cui.Cata stiinta,atata si nebunie,mai ramai si fara de furie.Viata e grea,dar nebunia te da peste cap,si vezi tot de draci.Cu daci v-am lasat,si eu sunt un pui de dacoroman.Stiinta multa,saracia omului,nebunie multa,mandria omului.Avem epidemie,de nebunie,toti au ajuns la putere,dar pana vine Domnul,trebuie sa stam in tacere.”Where there's a will,there's a way.”Unde exista vointa,exista si o cale.

Mi-am facut bagajul…

Fa-ti bagajul si pleaca.Si pana mor tot invat,am facut un bagaj,si am pus in el,in scris,toate problemele mele.Apoi l-am inchis,si nimeni nu va putea stii ce scrie in el.L-am daruit Domnului meu,si vreau ca El sa faca ce vrea cu problemele mele.A trebuit sa scriu,sa las de marturie ca am facut acest lucru.Iar acum,ma duc si adorm in pace,ca Tu imi dai liniste deplina in inima mea.Am primit o mare incurajare de la fratii din Venture Church.Domnul cu mila si indurarea.Si a mai trecut o seara,pana la dimineata.Sunt foarte recunoscatoare pentru mesajul ce l-am primit.Nu te uita jos la papuci,uitate Raveca,sus la Isus.Controlul e in mana Lui,iar eu ma predau in intregime numai Lui.Asa a fost,si cum va fii,poate vom mai traii!Optimista,pozitiva,intr-o lume efemera,care curge miere ca pe sfere.Am invatat,invat,si voi mai invata.Lupta,si vei inainta!Din nou a ajuns durerile pe la noi.Noi mancam tot usturoi,sa nu ne prinda guta,in zii de ploi.Trec zilele verii,trec stol de cocori,si toamna vine domol.Vara de vara,toamna da iernii ocol,si toate sunt ca un pristol.Cu paduri aurii,mistuie vara pe campii si in vii.Sa va bucurati de orice anotimp,si in orice timp,ca asa e viata,cu patru anotimp.O zi buna tuturor,nu va incruntati,zambiti si binecuvantati!Vezi tu omule,natura slaba,unde te indrepti cu-atata graba?Viata este scurta,si maine te imburda.Nu mi-e rusine sa-iti spun,m-aplec in jos si te privesc de sus,cararea mea duce la Isus.Stiu ce inseamna sa fii jos,chiar cand toti se cred vanjosi,eu manc pe gogosi.Sa ajungi mare,e lucrul de onoare,care la toti n-e aduce valoare.Te respect si iti multumesc,am invatat si tot invat,cum sa te ridici,cand ai cazut jos.A trebuit sa trec si eu pe aici,sa invat de la furnici,ca nici lor nu l-e pasa,ca sunt asa de mici.Cand ma vad mica,atunci El ma vede mare,si ma intareste pe carare.Am si eu o poveste,care si de tine se vorbeste,ca lumea intreaga se jeleste.Omule nu mai te jelii la lume,ca si tu faci parte din aceasta lume,si lumea e tot lume.Nu vreau sa m-i se faca plecaciune,mai bine sa mananci alune,ca sa uiti de lume.Nu mi-a fost usor,dar am cazut usor,sa urc incetisor,si spre cer sa zbor!Las totul de-oparte,si ma pregatesc de casa.Pregatiti-va si voi,sa fiti gata,pentru ziua de apoi!Omule ce fugaresti dupa himere,nu uita ca pan la urma,toate nu mai au nici o placere.Fugim si tot fugim,ori cu haina rupta,ori fara mantaua,fugim si nu stim sa ne mai oprim.Unii ne fugaresc,pe altii i fugaresc altii,si uite tot asa ne fugarim pana pierim.Atata jale in asta lume,ca oamenii mai spera o minune,dar nimeni nu vine,si am ramas toti in desertaciune.Vine sfarsitul sub greul ce l-am dus,am plans,am plans,dar nu ne-am dat batuti.Am plans mult si de jalea celor ce s-au dus.Omule,ce treci fugar prin lumea asta mare,ridica-ti ochii spre Calvar,la Cel ce-a suferit amar.Acum esti mai fugar ca niciodata,si bei din trestia durerii nemangaiata.Daca in sufletul tau nu este recunostinta pentru dragostea pe care Dumnezeu o are,nu esti implinit.Diferenta intre pui de naparca si pui de Dumnezeu este ca puiul de naparca se pocaieste de frica maniei viitoare,pe cand puiul de Dumnezeu se intoarce la Dumnezeu de dragul Tatalui.Pui de naparci,cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?Faceti,dar,roade vrednice de pocainta voastra.Pentru orice cuvant desert pe care-l vor rosti oamenii,vor da socoteala in ziua judecatii.Toti am pacatuit,nu exista nici unul care sa fie fara pacat.Timpul trece,pietrele raman.Timpul trece dar cuvintele raman aici scrise.Prea putin vorbim despre aceste lucruri.Ca de fiecare data,merg la plimbare de improspatire a sufletului dar si a trupul.Am stat sa ma odihnesc putin,si mi-a venit cintarea"O ce har sa sti ca DOMNUL te iubeste,o ce har sa fi copilul LUI,cand cei din jur te vor privi,tu fi plin de pace vei birui".Ceea ce ma face pe mine sa imi duc viata pina la capat,este ca am o nadejde,si nadejdea aceasta nu ma insala.Da,sunt cu mintea clara,stiu bine prin ce am trecut si prin ce trec chiar acum.Priveste sus,in port e faru-aprins.Sa nu te plangi cand bolta e pustie,si norii grei apasa asupra ta.Mai sus de ei,e marea vesnicie,acolo-i El,nu dispera!Sa nu te plangi cand toti te-au dat uitarii,tu esti chemat lumina s-o rasfrangi,dar nu uita,de nu raspunzi chemarii,tu esti infrant,si atuncia poti sa plangi.Ne temem de ploaie,ne temem de vant,ne temem de vorbe,ne temem de gand,ne sperie visul si-apoi il visam,ne temem de lacrimi si-apoi le varsam.Ne sperie vorba si-apoi o rostim.Fugim de iubire si-apoi o dorim,ne temem de teama,dar n-o ocolim.Ne sperie viata dar tot o traim.Viata este scurta,mai scurta decat ne asteptam.Nu stiu cat de mult sau cat de bine reusesc sa transmit aceste ganduri si sentimente.Dar sunt recunoscatoare si stiu ca nu le merit.Nadejdea aceasta,nu vreau sa se termine niciodata!Vegheaza-n zori,cand ziua abia zambeste,cand totul este iar inviorat.Iar in amurg,cand totul se odihneste,tu indreapta-ti gandul inspre cer,Ii canta slava si Ii multumeste.Si la amiaz in munca grea a zilei,si in valtoarea ei tu sa veghezi.Iar cand te rogi,dorind puterea milei,doar in Isus mereu sa te increzi!Vegheaza-n orice clipa a vietii tale,chiar si atunci cand totul e senin,si-n jurul tau e un dusman hain.Ridica garda rugaciunii cu tarie,vegheaza si lupta,nu te lasa descumpanita.Bucurati-va in nadejde.Fiti rabdatori in necaz.Staruiti in rugaciune.Veghind te pastrezi in lumina,si in stare de pace deplina.Dupa fiecare noapte urmeaza o noua zi,dupa fiecare suferinta urmeaza o noua stare de bucurie.La fel in fiecare dimineata florile isi deschid cupele pentru a fi admirate,iar tu omule in fiecare clipa cerceteaza-ti cugetul,si apoi deschide-ti inima pentru a primi starea de liniste si pace,si inspiratia de care ai nevoie.Dar nu-ti deschide inima ta oricarui strain,pentru ca el nu poate pricepe cautarile tale,el stie doar ceea ce isi doreste.Nu astepta de la cei straini bunavointa lor,ci mai la indemana este bunavointa florilor,de ele vei primi energii creatoare si mult mai multa intelegere.Nu te baza pe nimeni sa-ti conduca viata.Caci odata ce esti lasat fara nimic,nu stii cum sa incepi sa traiesti.Si nu mai are cine sa te ajute.Zambeste-ti de fiecare data cand te privesti in oglinda.In jurul meu sunt oameni care-mi zambesc si-mi ofera dragostea lor.Eu stau si ii privesc fara cuvinte,cei care vorbesc o alta limba decat cea a sufletului meu.Primesc zi de zi imbratisari.Toti incearca sa-si dea cu parerea si sa ma inteleaga,imi deschid ochii si realizez ca din nou totul e frumos.Langa mine sta umbra mea,singura mea prietena.Deci asa visez eu in fiecare zi.Omule,fugi de rau,doar ce dai,iti apartine.Omul toata viata cere,si chiar daca are,tot mai vrea.Eu iti doresc multa sanatate din partea mea.Un bagaj plin de intelepciune,si o minte,cu un bun nume.

Mi-am luat Doctoratul…

Chiar acum mi-am luat masteratul si doctoratul,si am plecat in tot statul,cu salutatul.Numai Dumnezeu stie toate framantarile mele.Sunt sedata si epuizata,si de bine sigilata.Desigur ca o sa luptam,vrem nu vrem,nu scapam.Nu sunt depresiva,le scriu in deriva,pana nu se siriva.Dar acum se si striga,e o feriga,de gliga,nu e de mamaliga.Trebuie sa scriu,sunt intr-un pustiu,dar inca sunt viu,mai pot sa scriu,sa uit ca sunt un ganduriu.Nu mi-e frica ca cedez,nici ca de(cedez)oricum ma izolez.Ma inviorez,chiar daca totusi intr-o zi,o sa sondez,doar ma consolez,la ce lucrez.Ce sa va mai spun,sa va spalati cu sapun,in viata nu mai adun,ma las de miserii si fum,ca toate-s scrum.Nu fac tutun,trag la un ciaiun,si cant din furtun.Asa eu ma delectez cu-n magiun,e de prun.Sa ne bucuram,cate zile mai avem,cate ne-a ramas,sa mergem pe atlas.Nu stim cand se taie firul,sa mirosim si trandafirul ce miroase ca sefirul,si cantam ca si zamfirul.Eu practic ce scriu,si ma laud cu ce stiu,si va ofer un giamgiu.Multumesc tuturor,de e soare sau nori,poate vant si furtuna,o seara cu stele si luna,un foc cu miros de potroc,si va urez tuturor,mult noroc.Sunt si eu pe lume cu mine,ma bucur cand rad de mine,si mai stiu eu de mine.Desigur ca stiu,chiar acum eu scriu,cuget la mine,si ma gandesc la vremurile ce vine.Toti ma intreaba ce scriu?Eu le spun,de furtuna sa nu ajung nebuna,de brazi inalti,cand ma catar pe gard.Ma inspira,ei transpira,si cu totii ne expira.Nu,ne transformam,si ne transportam intr-o lume mai buna.Va indemn,hai sa ne salutam,si de bine sa ne uram,sa nu cedam!Azi am avut o zi cu microunde,ca m-am dus niciunde,si am ramas fara unde.Nu se termina lumea aici,se va termina,cand voi pleca eu de aici,pe furis.Acum sunt in remisie cu permisie,pana la cedere de restrictie.

Daca incredere si respect nu e,nimic nu e…

Daca incredere si respect nu e,nimic nu e.Prietenia este o relatie,prin,incredere si respect.Este prin calitatile urmatoare,”prietenul la nevoie se cunoaste.”Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite,o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.Numele meu e scris in inima Domnului.El ma cunoaste,stie trecutul si viitorul,insa,lucrul pe care il cunoaste cel mai bine este inima mea.In aceasta zi traiesc aceleasi sentimente ca Simon Petru.Doamne,Tu toate le stii,stii ca Te iubesc.Privesc cu alti ochi ceea ce am,ceea ce sunt.Am gustat singuratatea,deznadejdea,dar am simtit si dragostea multor oameni.Chiar daca imi este greu,spun,faca-se voia Ta!Doamne esti a mea iubire,Tu esti tot ce mi-a ramas,vie orice prigonire,eu de Tine nu ma las.Tu le stii pe toate,stii adincul nepatruns,orice vorba ce-o rostesc,si ce vreau sa tin ascuns.Stii in zori cand ma trezesc,si cand noptile eu le veghez.Tu imi vezi suspinul,cand in lacrimi Te urmez,Esti cu mine sus pe munti,si in vaile adinci,cand cuptorul e incins.In ceasuri grele,chiar si in bucurii,Tu esti Farul ce-mi arata,drumul catre vesnicii.Tu,puternic Dumnezeu,ma cunosti ca nimeni altul,langa mine esti mereu.Ai pret in ochii Mei,pentru ca esti pretuita si te iubesc.Tu numeri pasii vietii mele de pribeag,pune-mi lacramile in burduful Tau.Acel ce-a pus in goluri firea,Acel ce-a scris oricui menirea,mai mult decat nemarginirea e Tatal meu!Nu voi duce lipsa de nimic.El ma paste in pasuni verzi,si ma duce la ape de odihna.Imi invioreaza sufletul,si ma povatuieste pe carari drepte,din pricina Numelui Sau.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,eu nu ma tem de nici un rau,caci Tu esti cu mine mereu.Da,fericirea si indurarea ma vor insoti,in toate zilele vietii mele,si atunci eu voi termina si cu durerile.Domnul este prietenul meu.Cu respect si pretuire,azi va dau de stire,ca pretuiesc cinstea si omenia,increderea si respectul.Daca respect si incredere nu e,nimic nu e.

19 ani,Lucas!

Sanatate si Dumnezeu sa-ti de-a de toate.Azi,19 ani,maine,mergi tot mai departe.Te iubesc,bunica ta,Raveca.Familia toata,iti ureaza,Happy birth day!

Ramolita si rablagita…

Pana la oase,m-am ramolit si rablagit,si te taie,ca un cutitCuvantul ramolit inseamna o persoana care si-a pierdut puterile mintii sau ale trupului,de obicei din cauza batranetii.Poate descrie pe cineva care gandeste mai greu,uita repede sau se misca lipsit de vlaga.Lipsit de agerime intelectuala si fizica.Inaintarea in varsta sau,uneori,excese de bautura.Hodorog,decrepit,slabit si adus de spate.No,ni tu la ia,ce poama rea.Nici nu mai stie de ia,aceea,ea.Tucut gura ta,mancatia-si ochii,si merg buimacita,da nu imi vad,nici cararea mea.Toate trec,mergem mai departe,pana,toate se desparte.

Toata,sunt macra…

Cand viata imi este acra si ciudata,eu raman tot macra,dar nu capra,ca crapa.Oricum sunt tot acra,chiar si cu visinata.Toata sunt acra,si poama macra,si de-abea mai stau pe-o craca,ca toate la mine in cap sa crapa.Vreau sa fiu mai aspra,dar sunt de papa lapte.Acra,amara si pelin,si nu mai scap de venin.Tot ma rog lui Dumnezeu,sa lucreze si in dreptul meu,dar face numai ce vrea El.Cand inima ma tot doare,ma spal pe picioare,si ma dau cu zama da moare.Am zile si bune,dar mai multe sunt nebune,ma arde ca un carbune.Afara nu pot sa stau,ca sunt contaminata de o visinata,si m-i se umfla inima de atata inlacrimata limonata.Inlauntru sunt ca bolandu,si-mi sare pe pereti tot gandul.Acum va las cu miluiala,sa-mi fac eu socoteala,cat primesc pe osteneala,care-mi biruie oboseala.Nu umblu cu smecherii,stau cu palarii in balarii.Chiverniseala m-a lasat,si am ramas cu capul aplecat,ca de toate acum m-am rugat.Chitibusuri am aflat,dar pacatele in boale m-a bagat,si nu stiu ce mai este adevarat.Acum am avansat,si pe voi v-am depistat,si la urgenta am plecat.Toti visam,nu e nici o problema sa vrei sa ajungi,dar ai grije mare sa nu te impungi.Cand ajungi mare,nimic nu t-i se pare ca dispare,ca doar vezi totul,sa nu dispara.Cand cineva te-a luat la ochi,nu sa te diochi,doar ca stii bine sa joci.Sunt multi care au ajuns mari,dar ce imi place mie de unii,ca au ramas tot modesti,chiar de si gresesti,tot modest traiesti.Daca vezi pe unul mare,chiar si cu o functie mare,tu il recunosti chiar si din departare.Dupa ce recunosti un om mare?El joaca rolul cel mai tare,are o voce care nu o schimbi cu oricare,si fiecare are diferita asemanare.Fiecare are caracteristicul sau,si nu ma poti schimba pe mine,chiar daca nu-ti place de mine.Fiecare e unic,si individual,si chiar daca mancam aceasi mancare,nu ne pica bine la fiecare.La unul i place de un fel,la altul de altfel,ca nu toti jucam la fel.Sau nu toti picam la fel.Acesti oameni sunt minunati,prin simplu fapt,ca sunt moderati,si nu ingamfati sau ninerati.Mie imi place tare mult modestia,si se vede pe fetele lor,si gingasia.Viata este un joc,iar rolul principal sunt chiar eu.Fiecare joaca rolul lui in aceasta viata,si pana la sfarsit,noi tot ne dam pe ghiata.Mi-am amintit acum,de pe vremea copilariei mele,filmul planeta gigantilor.Parca nu vroiam sa se termine serialul,am fost ochi si urechi,asa de mult mi-a placut.In umbra,fiecare ne vedem asa de mare,dar in schimb,fiecare e in felul lui plapand si flamand,dupa mai multa mancare.Eu nu ma dau mare,nici cand stau in picioare,doar atunci ma dau mare,cand soarele rasare,si ma lumineaza mai tare.O zi buna pentru fiecare,si pana cand soarele iar apare,mai cant inca o cantare.Si va spun in gura mare,fiecare este asa de mare!V-am lasat cu sare si piper,sa ajungem mari,pana la cer.Imi vine acum suspinul,inec inima si veninul,si-m mangai sufletul.Sa fiu tare cand contradictia ma doare.Imi cer socoteala,la atatea provocari dramatice,parca sunt matematice,si cu ecuatie.Imi caut deznodamantul,si vin aici cu gandul,e dincolo de puterea mea de om.Caut explicati rationale,nu mentale,ca toate ma baga-n boale.Apoi eu le pun in oale,si fac din iele sarmale.Matematica iubirii,nu are formule,teoreme sau solutii,numai revolutii.Se zice ca te maturizezi cand faci fata provocarilor,asa ca la toate provacarile,fac fata si evadarilor.Sunt in stramtorare,nu mai vreau nici o provocare,nici de suparare,nici de mancare,doar de o inima tare.Provocare,provocare,eu te provoc,nu te sufoc,te invoc la un joc.Te provoc sa nu ma strofoci,sa-mi faci stafilococi,de cojoci.Cata provocare intr-o lume asa de mare,sa rezisti cand rezistenta te masoara,fara sfoara.Si eu te-am provocat,si tu nu m-ai ascultat,acum te provoc sa ma intelegi,sunt satula de provocari,chiar de sunt scrise pe sfori.Cu o provocare te-am lasat,sufletul sa nu-l lasi neglijat,doar el e ce te-a scapat,de primejdii cand ai dat.Provocariile au plecat,sufletul mi-a ramas curat,si ranile putin s-au vindecat.Nu sunt complecta,putin mai intelecta,dar mai discreta.Am facut si silueta,dar am ramas fara stafeta,mai prudenta.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca vantul mai indepartare.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat.In fiecare zi e o splendoare,ca traiesc tot din izvoare!Fiecare,cat poate sa duca,si cat poate rezista,la respiratia sa.Daca rezisti,mergi,daca nu,te opresti.