De voie,de nevoie,am voie…

Pierduta in tacere,o raza de lumina imi lumineaza sufletul imers,dar tot din mers.De voie,de nevoie,am voie,sa stau langa un copac,barzele si ratele,imi canta,si eu scriu,despre un unghi de langa lac.Cand ma uit din unghi obtuz,parca totul imi este confuz,dar privind din unghiul drept,am inceput sa ma destept.Si printr-o ureche de ac,am inceput din nou sa tac.Fac umbra la pom,ori pomul imi face umbra mie,si cant de veselie.Din slove am ales micile cuvinte,ca si furnicile cuminte,si am vrut sa umplu cu ele,celule de molecule in pendule.Mi-a trebuit un violoncel,dar nu am gasit nici un brotacel,sa cante nitel.Pe o foaie de trestie,canta o lacusta,ca era prea ingusta.Cimpoiul si vulpoiul,a crezut ca eu sunt musuroiul,dar i-am prins cu valaul.Farmece nu stiu sa fac,de-abia stau,si ma uit la gandaci.Ma strecor putin prin apa,ca un fir de ata,ca nu vreau cel rau sa ma inhate.Vai ce viata,sa fii de gheata,si sa nu poti fii isteata,si salciile ma agata.Voi reveni din nou la viata,ca sunt creata,dau in albeata,spatele nu ma lasa,dar vreau tot viata!Multumesc Bunului Dumnezeu,ca am ajuns pana aici,dar cu greu,incet,incet,m-a impins numai El!O zi minunata,scaldata si baltata,dar binecuvantata!De voie,de nevoie,am voie,sa fiu frumoasa.Incercand sa gasesc raspunsuri intrebarilor,am voie,si nevoie sa fiu cu voie.Tind sa cred ca de fiecare data,pe masura ce inaintez in varsta,raspunsul meu va fi altul,asa cum de fiecare data cand imi vine in minte intreabarea,si reusind sa ma surprind eu pe mine.O alta intrebare de gandire era aceea.De ce ti-e frica in viata?Nu,nu este vorba de moarte,de ea nu mi-e frica.Raspunsul e,de oameni.Da,de oameni.Ma sperie foarte tare caracterele atat de diferite,mentalitatile oamenilor.Cu rabdare,treci si marea.Sa aspiram intotdeauna catre fericire,fara probleme si intrebari,pentru ca intr-o zi o vom gasi,ca oriunde am fi,si prin orice greutati am trece,acelasi Dumnezeu ne vegheaza pe toti.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu tot eu.As vrea sa fiu ce n-am fost ieri,si nici cand inainte,sa nu m-abat spre nicaieri,din drumul vietii Sfinte.As vrea sa fiu ce altii nu-s,mergand in viata spre apus,in timp spre vesnicie.Aproape-as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,dar si de cei cazuti din rand,ranitii fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,atat,e tot ce mi-a ramas,si as vrea sa fiu ceva,o raza de lumina.Sa duc lumina undeva,si sa ma-ntorc in Soare.Am voie,dar mare grije,de voie si nevoie,in toate.