Acum m-am intors…

Chiar daca toate sunt pe dos,afara ploaie marunt si frumos,si o aroma,sa mergi tot pe jos.Eu acuma m-am intors,sa mai prind un pui de somn si sa visez cu fat frumos.Acum ma intorc,sa nu fiu pe dos,si sa pot rade frumos.Daca nu intelegi,stai cu capul in jos,ca sa nu ramai pe dos.In copilarie,in familia fiecaruia exista cineva care inventa o poveste cu celebrul Bau,Bau.Aceste persoane ne speriau si incercau sa ne faca sa renuntam la unele obiecte.Asa cred ca stau lucrurile in cazul celor care nu pot face fata unei situatii mai mult sau mai putin dificile.Multi prefera sa se adaposteasca in propria carapace si putini sunt cei care incearca sa faca un pas inainte.Dupa ce anii trec,Bau,ramane undeva in noi toti.Unii il tin ascuns,ca pe un prieten imaginar,altii il scot in fata,ca pe un scut impotriva inamicilor.Te nasti plangand.Pe parcursul intregii vieti,ai sa plangi de multe ori,plangi de bucurie,tristete sau de durere.Lacrimile exprima acel sentiment pe care cuvintele nu il pot defini.Acea stare de bucurie,de extaz,de agonie sau disperare,de durere sau de dor.Imi trec prin minte ca un flash de memorie,toate filmele vietii de cand eram mica copila si lipsita de griji si pana acum cand,deja pot spune ca sunt satula de viata.Unde s-au dus timpurile cand adoram sa vad zambetul pe buze.Unde e pofta de viata?Realizez intr-un tarziu ca oricat as incerca sa schimb lucrurile,nu mai poate fi nimic din ce a fost.Se asterne un praf gros peste pozele din copilarie,pozele cu zambete pe chipurile noastre tinere.Nimeni nu mai deschide albumul,sunt doar amintiri ce vor fi uitate.Ganduri negre,sumbre sunt zilnic.Simt ca niciodata nu pot sa mai am fericirea aia la care aspiram candva,adica toate merg exact pe dos,pe toate planurile.Am nevoie de iubire,am nevoie de sprijin,de consolare,dar ma simt ca o straina in lumea mea,si ma confrunt zilnic cu piedici si cu vesti care ma macina si ma fac deja sa ma gandesc la lumea viitoare.Deci cui ii e frica de Bau-Bau?Cand iti scrii cea mai frumoasa pagina in cartea vietii tale,varsa cerneala peste foile care urmeaza.Nu sunt de clasa mareata,dar sunt serioasa,chiar si de clasa mai joasa,dar sunt mai natafleata.Sunt creata,voluminoasa,luminoasa,si isteata.Clasificarile pot fi multe,dar le tin mute.Cateodata sunt muta,alteori mai surda,privirea m-i se imburda,si ma dau cu pluta,ca baba e ca guta,o doare si burta.Nu le luati ca un miros,doar priviti la mine mai dragastos,ca nimic nu au folos.Sunt serioasa,stiu ca lumea e tare furioasa,dar eu nu vreau sa stau manioasa.De cand mama mo facut,tot serioasa am sejut ca nu am vrut pa baieti sa i sarut.Acum vreu,dar nu ma vre ei.Serioasa,nu faloasa,chiar daca am fost frumoasa,nu m-am dus de acasa.Sunt femeie la locul ei,dar nici locul pe care stau nu e al meu.Am ambitie,dar sunt in tranzitie,cu expeditie.Vreau politete,nu tristete,ca lumea e plina de bete.Cateodata ma doare,nici nu pot sta pe picioare,si am o ardoare de infiorare din acele mai mare.Poate sa zica lumea despre mine ce a zice,nimic nu o sa te infrice.Eu imi vad de viata mea,de familia mea,si de suferinta mea,ca nu pot scapa de ia.In general la modul normal,sunt bine,mersi,nu fac prostii.Despre mine daca ai vrea sa stii,am multe bijuterii,le-am adunat,de cand am fost copil.Sa nu vi sa ma furi,sunt doar niste fluturi.Stii tu,aceea fluturi care te da in laturi,sa nu ma maturi.Sunt maturizata destul,dar e vai de capul lui,ca e a nimanui,si plange des,ca tot sa-i spui,cuvintele sa le aduni.Am putina carte,dar nu ma duce departe,ca toate m-i se desparte.Am invatat sa stau deoparte,si sa ma culc pe-o parte.Citesc si mananc ce am,ca ce imi place nu le am,si ma tot uit pe geam,si cant ca nu te am.Sunt foarte serioasa,crede-ma pe cuvant,ca mai am doar un cuvant,vreau departe sa ma avant.Cu drag si seriozitate,prioritatile le fac eu parte,sa nu se uite mai departe.Sar in sus si in jos,sa nu am de necaz folos,sa merg tot frumos!