Sunt aproape de mantuire...

Nu pot sa ma abtin,de ce?Ascultand chiar acum un interviu realizat cu scriitorul Romulus Rusan,regretatul sot al poetei Ana Blandiana.Stiti de ce scriu?Nu am fost niciodata interesata de politica sau de alte laturi ale politicii.Dar prin intermediul acestui reportaj am notat cateva dintre cele ce mie mi-au ramas inregistrate la inima.Vorbirea lui a fost despre muzeul de la Sighet,din arhiva comunismului,si chiar daca au trecut multi ani de atunci,legatura dintre noi a fost la fel.Un singur exemplu am avut si eu de la maestrul fabricii cand si-a batut joc de mine,de ce merg eu la adunare.Dar asta pe mine nu m-a deranjat de loc,si chiar am stat tare pe pozitia mea de credinta.Un lucru minor.Raportul pe care dansul a spus despre detinuti politici,si unele exemple,m-a facut sa inteleg si mai bine era comunismului.Am ascultat mai departe cu luare aminte,si spre incheiere a povestit de o scriitoare romana,ca a facut apel sa nu se mai citeasca scufita rosie la copii mici,sa nu-i infrice cu lupul.A fost foarte amuzant.Bine,merg mai departe,si un alt subiect care cred eu ca a fost important,a spus ca daca un om nu are o credinta solida,este foarte usor dus in eroare.Bine spus,bine facut,si foarte adevarat.Iar tot odata a spus ca dupa 23 de ani de sacrificiu,la care el putea sa faca altceva,a dus o lupta foarte grea in realizarea acestui proiect.Si cu putin timp,in incheiere a spus ca e aproape de mantuire.Citind biografia lui,am realizat faptul ca dansul a ajuns la mantuire pe 8 Dec 2016.Cred ca a si prorocit inainte de a ajunge la mantuire.Fratilor,sa nu judecam omul,Domnul ne cunoaste pe toti.Doar ca un fapt divers,in saptamana aceasta subiectul meu cu o parte din familia mea,a fost Ana Blandiana si viata ei.Mama mea,matusile mele,chiar si verisoara mea Octavia,a poposit in casa familiei Coman.Eu stiu putin din viata familiei ei,dar Domnul le cunoaste mai bine.Si ca o incheiere de marturisire,trebuie sa va dau de stire.Rasplata noastra nu e pe pamant,de la oameni nimic,de la Dumnezeu totul.A trebuit sa ma duc cu gandul,sa strabat trecutul,si am trecut si Prutul,dar am vorbit cu mutul.Comunismul a trecut,dar ce sa mai zic si eu,ca dupa 23 de ani de la DCFS,memoria mie nu mi-a trecut.Acum eu va inteleg,toti cei ce ati trecut prin comunism.Si in America este racism,nedreptate,discriminitate,si chiar legile calcate.Poate si eu prorocesc,mantuire imi doresc.Mantuire am primit fara nici o plata,sau camata,in Isus cel rastignit,si nu i s-a facut dreptate.Nu numai in Romania,ci in lumea intreaga nu este dreptate,dar asta este doar temporar.Credinta noastra ne tine sus,ca stim ca nu mai este mult.Pe cei tineri nu-i intereseaza,ca ei oricum umbla cu capul tot pe sus.Cine a rezistat rezistenta,sa reziste si pe mai departe.Iar celui slab,sa-l faca tare.Privesc in sus,ca mai sunt doar 3 pasi de dus.Inapoi ma uit,sa vad cum am putut de le-am dus,iar inainte,ma uit doar prin credinta.Pentru cine nu intelege ce am scris,am scris de Paradis!Iar celui ce intelege,sa vegheze!