Am dat bagajul meu Domnului...

Si pana mor tot invat,si nu stiu ce am mai invatat.Am facut un bagaj,si am pus in el,in scris,toate problemele mele.Apoi l-am inchis,si nimeni nu va putea stii ce scrie in el.L-am daruit Domnului meu,si vreau ca El sa faca ce vrea cu problemele mele.A trebuit sa scriu,sa las de marturie ca am facut acest lucru.Iar acum,ma duc si adorm in pace,ca Tu imi dai liniste deplina in inima mea.Am primit o mare incurajare de la fratii din Venture Church.Domnul cu mila si indurarea.Si a mai trecut o seara,pana la dimineata.Sunt foarte recunoscatoare pentru mesajul ce l-am primit.Nu te uita jos la papuci,uitate Raveca,sus la Isus!Controlul e in mana Lui,iar eu ma predau in intregime numai Lui.Asa a fost,si cum va fii,poate vom mai traii!Optimista,pozitiva,intr-o lume efemera,care curge ca pe sfera.Am invatat,invat,si voi mai invata.Lupta,si vei inainta!

S-a luptat lupta ce-a buna,acum si-a ispravit alergarea!

Samuel Isfan...Azi 12 Februarie 2019

  28 iunie1932-12februarie 2019

Aceasta postare a fost scrisa in Dec 2011 in Phoenix-Az

Samuel Isfan-nascut in-1932 iunie28 in com Rudna Jud Timis,dintr-o fam de 9 copii,au fost 10 dar o fetita a murit la numai 6luni,a chemat-o Elena ca pe mama mea.Sami,Elena,Lidia,Ana,Ion,Pavel,Cornel,Ecaterina,Iosif,si parintii sau bunici mei au fost Iovan si Ana Isfan,iar srabunicii din partea bunicului meu (Petronela si Pavel)Babi si Deda.Sami si Terezia Isfan au avut impreuna 4 fete.Terezia,Ileana,Magdalena si Lidia,multi nepoti si stranepoti si Domnul la binecuvintat minunat si mai presus de toate l-a umplut de Duhul Sfint!Ce m-a determinat sa scriu despre ei,este ca sint niste oameni minunatii si azi am avut un timp de partasie inpreuna cu toate fam de aici din PHOENIX-AZ,de dimineata ne-am bucurat impreuna in Biserica Happy Valey,pastor Cornel Avram si s-a predicat cum sa traiesti sa ajungi in virsta,si imediat m-am gindit la strabunicii mei ,bunicii mei si acum la unchiul meu care mai putin ajunge la 80ani si la mama mea 77ani.Unchiu Sami a avut un scurt mesaj si a multumit Domnului pentru purtarea de grija ca a mai lungit firul vietii lui si ne-am putut vedea din nou,iar apoi a cintat o cintare impreuna cu nana Teri,ne-am bucurat din nou in Domnul.Da viata trece foarte repede si noi inbatrinim si ani trec asa de repede,dupa biserica am plecat cu toate fam la HIBAKY restaurant si ne-am bucurat cu totii,la despartire ceacea Sami si nana Teri cu Cornel si Marioara mi-a facut o scurta si rapida vizita ,ca erau foarte obositii si au mers acasa sa se odihneasca,caci urma ca la programul de seara sa mergem la biserica MARANATA pastor Nelu Filip.Din nou ne-am intilnit si fratele Nelu Filip a chemat pe unchiul meu la amvon pentru un scurt mesaj din partea Domnului,si a povestit cum am primit credinta penticostala din Detroit de la fr Budeanu iar apoi de la fr Leontiuc,si prima lor marturie de vindecare de la o femeie mai invirsta ,cum a mers la ea acasa bunicul meu si unchiul meu Sami si a citit psl 103,si cind femeia a auzit ca Domnul iarta pacatele si vindeca boalele sa sculat imediat din pat si a cerut de mincare si din aceea clipa ea a fost vindecata.A mai povestit si de mama mea cum ea a avut un vis si visul mamei i sa implinit asa cum la visat ea,si a fost si un mesaj foarte incurajator si pentru tinerii sa-si iubeasca parintii si sa avem grije caci dupa toate faptele noastre vom fi trasi la raspundere si vom da socata de toate.Ne-am luat ramas bun cu dorinta caci daca Domnul ne va mai da zile sa ne mai intilim,iar daca nu aici sa ne intilnim sus in Inparatia TATALUI CERESC.Pot sa spun cu tarie ca Domnul a fost si este cu el si fam lui si a lucrat in chip asa de minunat si am putut sa stam si sa invatam uni de la altii si sa ne bucuram in Domnul.Ora despartirii iata vine,in Duhul azi zicem ramai frate,cu dragoste si iubire ramai sora,pana la revedere,ramai cu noi,sa mergem sa vestim tuturor Domnul vine,Maranata vino DOAMNE ISUSE!

Trandafirul meu iubit!

Trandafir de Arizona,te-as iubi,dar nu-mi stii vorba.Trandafirul meu iubit,tu stai mut si ragusit.Iarba-i verde,dealui mare,iti mai cant si o cantare.Cred ca de mine te-ai saturat,ca stau toata noaptea la cantat.Trandafir frumos curat,eu pe tine te-am aflat,si cu gandul am plecat.Am plecat,am tot cantat,gandul nu mi-lam lasat,si in inima te-am pastrat.Trandafirul mi-a iesit,eu numai pe tine te-am iubit.Imi place sa pastrez un trandafir,ca e simbolul cel mai fin,e visul ce imi aduce doar alin.Trandafir,tu te-ai aflat,chiar aici la noi in stat,si eu cand te-am ochiat,tot la inima mi-ai intrat.Zica lumea ci-o sa zica,trandafirul mie imi pica,m-am indragostit de el,si nu mai pot scapa de fel.Cu un trandafir ma culc,si dimineata ma scol cu un turc.De trandafir am cantat,de el inca nu am dat,nu stiu ce i sa intamplat.Cum pot trandafirului sa-i spun,ca merg si-l caut pe drum,si nicicum nu dau de urma lui.Am avut un vis,trandafirul mi-a promis,ca ma iubeste si pana la luna ma insoteste.Cand m-am sculat eu din vis,am zarit si un semn scris,am fost aici,dar inca tu nu te-ai decis.Povestea a fost frumoasa,caci numai acum a fost scoasa pe piata,si dictata cu viata.Trandafirul ca personaj,eu ca si un ambalaj,si viata ca un metraj.Ori unde voi merge,ori cat voi canta,trandafire,e numai de dragostea ta!Trandafirul m-a iubit,eu mult l-am ingrijit,de frig l-am acoperit,cu caldura l-am iubit,si inca nu s-a vestejit.Voi avea mereu grije de el,il voi pastra in sufletul meu,ca traiesc numai pentru el.Cu trandafirul am plecat,si pe toti v-am salutat!

Imi plac si norii...

Azi nu e sarbatoare,dar totul este in culoare,si ma simt ca si o floare.Imi plac si norii cateodata,chiar daca viata nu e pictata colorata,si nu e sarbatoare tot odata.Am invatat ca norii,cand iti duce dorii,preferi si zorii,chiar daca sunt numai norii.Despre nori multe nu pot sa va spun,dar am trait cu nori,chiar din zori.Se facea ca-n viata mea,norii imi umplea si casa mea.Am trait cu iei mereu,de-au ajuns prietenii mei.Iar acum cand privesc spre cer,milioane de prieteni am mereu.Si nu sunt singura pe lume,ce norii ma supune si deodata iar apune.Nori mari,mai tari,negriciosi si mai amari.Traiesc cu norii tot mereu,chiar daca nu-s de dragul lor.Norul e la locul lui,chiar si cand cerul e albastrui,si cat vad eu de departe,nu mi-e frica nici de moarte.Pasarelele-mi canta mie,acum,si de griji n-am nicidecum.Apa,vantul si cuvantul,le-am rostit acum cu gandul.Pentru mine e sarbatoare,si stau tot pe linga izvoare,sa nu ma duca poate,vantul.Inca nu m-am saturat,chiar daca de nori am dat,povestea nu sa terminat.Banda s-a derulat,imaginatia nu mi-a plecat,natura intreaga a tot cantat,lumea din jur m-a fermecat,aerul m-a inspirat,fotografie am luat,si din nou la nori m-am inchinat.Am facut si-o scaldatoare,aici pentru fiecare,sa priveasca in departare,chiar si cand nu e sarbatoare.Eu mult m-am bucurat,si acasa am plecat,cu gandul ca nu ma-ti uitat!Chiar daca azi nu e sarbatoare,pentru mine,in fiecare zi e o splendoare cu sarbatoare,ca traiesc tot din izvoare!

Gheorghe si Ion...

Era si a fost,este si va fi.Gheorghe,mai baiete,te-ai mai dat pe indelete,si umbli tot la fete.Vai de mine,nicidecum,ca mi-am pus eu pofta in cui.Ei,nu mai zice,sa se strice,ca pana la urma toate pice.Gheorghita trecura,si tot da din gura,o sa-ti arat eu tie,o vezi tu pa Maria,uita ce fata,ea e ce-a modata,si tu nici n-ai putut sa fi sofisticata.Dar nu ti-am spus eu tie,eu nu sunt o Marie,eu sunt o jucarie,ce te atrage sa stai tot in cutie.Daca tu n-ai invatat,ca Maria s-a schimbat,si eu te-am abandonat.L-am lasat pe Gheorghe in pace,ca se tinea de chistoace,si mie imi facea mistoace.Cu Gheorghe am terminat,balada nu am cantat,eu tot singura am dansat.Acum mai,zi tu Ioane,se cade sa lasi tu o asa fata frumoasa,fara viata,si plangareata.Nu se poate,dar stai,ca mi te place.Ionutule dragutule,ce faci tu puiutule,nu vrei tu scumputule,sa cantam iubitule?Stiu ca viata este grea,dar Maria pe min ma vrea,si nu stiu ce sa ma fac,ca sa scap de beleaua grea,si inima cum imi spunea.Intre doua nu te ploua,dar nici bine nu se indoua.Gheorghe,Ion si Maria,se duse sa imparte mosia,dar ce mosie sa mai visezi,ca numai sti sa te crucesti,numai ochii ti belesti,si la mandre te gandesti.Gheorghe,Ioane,eu am plecat,cu mandrele v-am lasat,am plecat intr-un alt stat,si tot de cantat am dat,in sat.Bucurati-va de-acum,nu mai stati pe al meu drum,ca nu vreau sa ma zugrum.Povestea a fost cam grea,Maria,determinata a in incalecat pe-o sha,si tot iubind gonea zambind,ca nu mai vroia plangand.Gheorghe era,Ion se prefacea,Maria izbutea,si povestea se inregistra.Fratilor sa traim cu totii bine,povestind ne pica bine,si muncim fara de rusine.Nu am scris-o eu,a venit de la sine,ca stiu ca te mai gandesti la mine.Mi-a placut de Gheorghe,dar de Ion,numai se aminteste,ca ma rasuceste si ma pacaleste,si apoi ma ispiteste.Am plecat,nu v-am uitat,in personaje si poveste eu v-am amestecat.Salutare Gheorghe,salutare Ion,am scris cu un pion,ca Maria dintr-un pom.

Eminescu a fost,eu sunt aici...

Cum era Eminescu?Tulburator de frumos,cuceritor,cantaret cu o voce de aur,fumator inrait,mare amator de cafea si petrecaret fara margine,dar si un patriot pentru care "Traiasca natia!"era singurul salut.Eminescu era un om obisnuit,ce-i drept,foarte placut si charismatic,dar om era.Era si foarte discret.Nu era nici,sifiliticul sau nebunul,asa cum de multe ori a fost numit.Nu era nici omul pus pe harta in versuri si innebunit din dragoste,asa cum il prezinta eronat unii,dar nici sfant cum il vor altii.Era un om cu defectele,calitatile si patimile lui.Asa l-au redescoperit cercetatorii pe Mihai Eminescu-omul.Putini sunt cei care stiu ca geniul creativ al Luceafarului era in stransa legatura cu o tulburare afectiva cumplita,sindrom bipolar.Luceafarul poeziei romnesti,sau poetul nepereche.Asa a fost numit,de-a lungul vremii,Mihai Eminescu(1850-1889),cel care a starnit o adevarata revolutie in literatura romana.Acum,de la moartea sa,exista centre de studii eminesciene,dar si profesia de eminescolog.Amorurile sale,ca si picanteriile vietii boeme au fost,de asemenea,subiectul unor ample polemici in mediul public,inca din timpul vietii poetului.Ori ce s-ar zice,Eminescu ramane de ne egalat!Nu sunt un Eminescu,dar sunt aici cu pitici,si vreau sa ajung un sclipici.Fiecare e un artist emerit,unii smeriti,altii mai pricajiti,si tot dibaci stingheriti.Am invatat de Eminescu,le-am scris ca si Petrescu,le-am trait ca si Georgescu,si ma dezbat ca si Enescu.Imi place mult Luceafarul.Cobori in jos Raveca mea,si urca sus sa atingi o stea,aluneca pe o cale si lumineaza-mi viata mea.Cand amintirile din trecut,incearca sa ma cheme,pe drumul lung si cunoscut,mai trec din vreme in vreme.Atat de frageda e viata,ca floarea alba de cires,un inger intre oameni,in calea vietii mele esti.De-or trece anii cum trecura,eu tot mai mult iubesc,pentru-ca toate in a ei faptura,eu nu stiu,un nu stiu ce.Robita de aceiasi jale,mereu petrec acelasi drum,de nu stiu ce si nu stiu cum?In inima cu geme de durere,si sufletu-mi ce canta amortit,trista si fara manghaiere,de dor nemarginit.In visuri fericite m-as duce catre cer,acolo m-ar adoarme in dulce linistire.Iar cand voi fi pamant,in liniste la marginea marii,sa-mi fie somnul lin,si dulce imi va canta,cantarea de bucium al inimii zbucium.Si eu va salut"Traiasca natia si poporul!''

33 de ierni geroase...

Draga mea Alice.Te-ai sculat de dimineata si te-ai trezit ca printr-o ceata,si nu stiu daca crezi ca au trecut 33 de ani,cu soare,ger si viata de-o viata.Ma gandesc chiar acum la tine,si ma duc cu gandul in urma cu 33 de ani.Imi aduc foarte bine aminte de tot timpul cand eu te-am conceput pe tine,si pana in clipa cand ai tras prima suflare de aer in piept.Povestea aceasta este scrisa de mine pentru prima oara in viata mea.Puteam sa o fi scris mai demult,dar asa s-a ivit ocazia si inspiratia de a fi aici si la momentul potrivit.De cand am ramas insarcinata cu tine,am fost foarte obosita si epuizata,atat fizic cat si emotional.Imi este foarte greu si sa scriu,caci amintirea ma pandeste si ma biciuieste,si trebuie sa rezist.Stau putin sa ma reculeg,nu stiu cum ar fi mai bine sa incep.Cu un an si ceva inainte,am nascut pe fratiorul tau Emanuel,m-am bucurat foarte mult,de bucurie am uitat si de necaz,dar viata m-a trantit din nou la pamant.Nici nu am stiut ca am ramas insarcinata cu tine pana cand nu am simtit ca ceva se intampla in burta mea.Mi-a fost rau tot timpul sarcinii,dar pentr-ca am alaptat copilul,am crezut ca asa este,si te mai simti si cu greturi.Cand am mers la control,doctorul mi-a spus ca o sa mai am un bebelas.Nu m-am suparat,dar nu mi-a venit sa cred,si nu stiam eu pe atunci daca o sa fie baiat sau fata,doar as fi dorit mai un baiat,dar am spus de la mine,ce o fi,sa fie sanatos.Timpul a trecut,iarna cu zapada,ca timpul in Chicago,si trebuia sa ne mutam pe data de 3 ianuarie in apartament.Acum Raveca draga,pune-te pe curatenie si asteapta sa vina bebelasul.Da,am plans foarte mult,mult de tot,cu asta m-am hranit tot timpul,cu plansul.Pe cine sa dau vina?Pe viata,pe mine,pe oricine,ca nu stiu de unde vine?Multe am invatat de atunci,dar timpul acela nu pot nicicand sa-l uit.Si uite asa,am plecat la spital,si pe 14 ianuarie ai venit pe lume.Multe ce s-au intamplat nu pot sa le scriu aici,dar tu le sti,acum.Si nu mai pot schimba nimic din tot ce eu am vrut.Lung e drumul,de atunci si pana acum,dar din cand in cand,am mai poposit pe drum.Fiecare copil al meu,isi are locul in inima mea,asa dupa cum a venit.Tu esti a patra la rand,si micuta familiei.Fiecare copil in parte are o semnificatie in viata mea,toti au fost doriti si iubiti de mine.Ca mama,eu nu fac nici o descriminare,i iubesc si ma doare.Dar fiecare are soarta lui.Daca as mai vrea sa schimb ceva,sau sa dau timpul inapoi,eu nu mai pot.Ce pot sa spun acum,e ca toti am invatat scoala vietii,intru-un fel sau altul.Am dat cat am avut,si am trait cum am stiut.Povestea ar fi mult mai lunga,dar te las de acum sa o continui tu.Eu mama ta,pana la aceasta varsta,am fost alaturi de tine,la bine si la greu,in bucurii si in suspine,povestea tu o stii acum mai bine,eu te indrum,fa tot ce este bine.Sanatate iti doresc mai mult,ca banii vin si pleaca,si te lasa,si ramai tot cu inima saraca.Drumul e in fata ta,tu trebuie de acum sa mergi in fata,si sa iti vezi de viata.Sunt aici cu tine,chiar daca nu langa tine,fiecare isi vede de drumul lui.Lectia de viata e personala,si cat traim suntem tot in scoala.Cat am putut,partea mea eu mi-am facut,si ma rog lui Dumnezeu,sa aibe grije si de sufletul tau.Eu cred ca tu pana aici te-ai descurcat,chiar daca altii le-au incurcat.Sunt bucuroasa de tine,cred in tine,si cand in viata nu ti-e bine,mai suna-ma si pe mine.Cu o comedie,iesim noi din prostie,si o sa cantam si o poezie.Eu le scriu,si tu le canti.Sau le scriem impreuna,si le cantam tot in struna.Hai fetita mea,Alice draga mea,mamica ta,te iubeste,nu uita,tu esti comoara mea,cea mai pretuita stea.Fi tare pe drumul vietii,chiar din zorii diminetii,pana la apusul vietii.O zi minunata si inseninata,chiar si geroasa va fi acceptata.Cu Dumnezeu inainte,si cu mine ca parinte,iar tu sa fi cuminte!Te iubesc,nu ma uita,eu sunt dragostea ta!