In dimineata-nvierii,cand trimbita va suna...

In dimineata-nvierii,cand trimbita va suna,
Ne-om scula,cu toti sfintii noi vom canta,
Lacrimile vom uita,ne-om scula.

Aleluia!Amin!Ne-om scula,
Cand Isus Hristos ne-a chema,
Naintea Lui ne-om prezenta,
Ne-om scula.

In dimineata-nvierii,ce intilnire va fi!
Ne-om scula,toti imbracati in glorie,
Toti plini de fericire,ne-om scula.

In dimineata-nvierii,catre ceruri vom zbura,
Ne-om scula,vom fi dusi toti in marire,
Cu Isus al nostru Mire,ne-om scula.

Cand trambita Domnului va anunta judecata,
Si cand ziua aceea mare va sosi,
Si cand credinciosii toti in jurul Lui s-or aduna,
Cantand slava Lui si eu acolo-i fi.

Cand se vor citi numele,
Cand se vor citi numele,
Cand se vor citi numele,
Slava Domnului ca eu acolo-i fi.

In ziua cand sfintii Domnului din morti vor invia,
Si in nemurire vor fi imbracati,
Cand ei se vor desfata cu totii in lumina Sa,
Slava Lui ca eu voi fi cu cei curati.

Cand a Domnului Mireasa sus in cer va triumfa,
Si in cortul Lui cel sfant va locui,
Cand cununi de aur sus in slava mare vom purta,
Slava Lui intre cei sfinti si eu voi fi.

Daca Domnul chiar la noapte ar veni,
Vom intampina pe Mesia,
Daca firul vietii noastre s-ar sfarsi,
Unde vom petrece vesnicia,
Poate-am fost crestin de-o viata,
Poate am primit arvuna,
Dar in sfanta dimineata,
Ne va-ntampina cununa.

Se-aud pasii Lui pe drum,
Suntem gata chiar acum,
Sa zburam spre patria de sus,
Cand trambita suna-va cu toti vedea-vom slava,
Putea-vom sta 'naintea lui Isus.

Daca Domnul chiar la noapte ar veni,
Cata truda va primi rasplata,
Oare focul cat din ea va mistui,
Cand lucrarea ne va fi-ncercata,
Cate jertfe intregite am adus ca rod sfintirii,
Cate altele stirbite de nerastignirea firii.

Caci vor fi rasplatite doar jertfele-ntregite,
Cu ce castig venim 'naintea Lui.
Daca Domnul chiar la noapte ar veni,
Va gasi smerenie si iubire,
Cati din cei ce am promis ca-L vom sluji,
I-am adus in adevar slujire?

Poate-am fost crestin de-o viata,
Dar am fost in El lumina,
S-a vazut pe-a noastra fata,
Stralucirea Lui divina.
Se-aud pasii Lui pe drum,
Suntem gata chiar acum?

Sa zburam in stol spre porumbar,
E vremea cantaririi roadelor iubirii,
Sa nu ne fie lupta in zadar.
Iar de Domnul chiar la noapte n-ar veni,
El e-aici prezent in fiecare,
Jertfa Lui inca mai poate curatii.

Harul Sau iti da si azi iertare,
Daca am fost crestin de-o viata,
Dar am atipit pe cale,
Astazi inca e deschisa,
Usa indurarii Sale.

Asteptand venirea Domnului,
Biserica aleasa ce vrei sa-I fii mireasa,
Nu poti sa fii oricum mireasa Lui,
Sa ii iesim 'nainte purtand podoabe sfinte,
Si vrednici ca sa fim mireasa Lui.

La relaxare...

 Primavara,primavara,ai venit la noi in tara!

In Babilon...

Astazi ne gasim in momentului cand trebuie sa aiba loc nimicirea Babilonului si a locuitorilor lui.Desigur ca nimeni dintre crestinii de azi nu ar accepta sa se spuna asa ceva despre ei si despre biserica lor.Presentarea situatiei triste in care au ajuns tinerii din Israel,departe de casa parinteasca,departe de tara lor printre strainii,robi,in situati grele au luat o hotarire categorica de care s-au tinut chiar daca ii costa viata.Chiar daca ar fi sa mor voi trai in Babilon,dar nu ca babilonieni,ci ca un adevarat copil a lui Dumnezeu.Am fost creati sa ne inchinam.Nu exista nici un om care a nu se inchine la cineva sau la ceva.Tot ceea ce pune stapanire pe noi si produce frica si uimire declanseaza inchinarea.Asa a fost de la inceputul omenii,asa o sa se incheie istoria omenirii.Atunci cand cei 4 tineri din cartea Daniel au patruns in Babilon,ei stiau ca va fi o incercare a credintei lor.Aici totul era despre inchinare.Babilonul era cel mai frumos oras al lumii la vremea aceea.Inconjurat de ziduri groase de 40m,in lungime totala de 20km,8 porti dintre care cea mai frumoasa,Poarta Ishtar.De culoare albastra,impodobita cu randuri de lei si dragoni albi si galbeni,poarta Istar dadea in Calea lui Marduk,care trecea pe langa palatul lui Nebucadnetar si gradinile-i suspendate.Aceasta strada se termina in Templul lui Marduk numit Esagila si Ziguratul lui Marduk Etemenanki,Casa fundatiei Cerurilor si Pamantului,fostul Turn Babel.Ziguratul lui Marduk avrea 91 m inaltime si incepea cu 91 m la baza si urca in 8 etaje.Orasul avea livezi suspendate,sistem de canalizare si apa curenta,animale domestice de toate soiurile.Era un oras de sine statator.Cand incepea sezonul de inchinare,toate statuile rituale erau aduse cu vaporul sau pe uscat pentru a contribui la maretia sarbatorii.In acest context i-a adus Dumnezeu pe cei 4 ca sa i se inchine Lui in curatie!Astazi este randul meu...

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

CU CE RAMAI? - Traian Dorz

Cu ce ramai din toate,
Spre cate-n lume-alergi,
Cu tine-n vesnicie,
Ce iei sa duci cand mergi?

Cu ce ramai din banii,
Pe care-i stringi zgarcit,
Cand moartea o sa-ntrebe,
Tu pentru ce-ai trait?

Cu ce ramai din cate,
Podoabe cauti si-mbraci,
Cand multi n-aveau nici zdrente,
Ci tremurau saraci?

Cu ce ramai din slava,
Desarta ce ti-ai strans,
Cand o sa vina focul,
Cu scrasnete si plans?

Cu ce ramai in urma,
Cumplitului pirjol
Cand toate-arzind,pleca-vei,
Sarac,nebun si gol?

Cand Domnul o sa vina,
Cu slava sau cu munci,
Cand tot ce-ai azi pieri-va,
Cu ce ramai atunci?

Vine primavara!

Cand nu mai poti,cara-te cu bicicleta.Sa uit de toate,mi-am cumparat o bicicleta.Toti vrem sa aflam secretul tineretii vesnice.Vrem sa stim cum sa facem ca batranetea sa nu ni se strecoare in suflet si in articulatii,cum sa ne pastram supli si in forma,cu suflet de copil si gandire matura.Dar pentru asta trebuie sa depunem oarece efort.Depinde de multi factori,de la felul cum abordam viata,la ce mancam si cata miscare facem.Depinde de ce oameni ne inconjuram si de care parte a paharului vedem,cea plina sau cea goala.In viata persoanele trecute de 50-60 de ani se considera deja batrane.Sunt persoane de varsta a treia care gandesc si se poarta intr-un anumit fel,se imbraca intr-un anumit fel."Mi-am trait traiul,mi-am mancat malaiul"e o vorba din popor.Simt primavara ca vine,dupa felul in care frunzele dau in muguri.Nu-i mare scofala,vei spune,stramosii nostri aveau semnele lor de netagaduit,si chiar si mamaie stia cand vine primavara.Sa continui sa lupti cu tine cu durerile de articulatii,de mijloc,de solduri.Sa alegi,fara ezitare,sa-ti vopsesti cu grija radacinile carunte,inainte sa ajunga de cinci centrimetri.Sa-ti ingrijesti zilnic tenul,sa dai culoare ochilor prezbiti si zambetului.Secretul tineretii,e o gena straveche.O femeie imbatraneste atunci cand incepe sa nu-i mai pese.Sa traim cum se cuvine,trebuie sa invatam mai intai sa murim.Altii cred ca trebuie sa stim sa murim si sa inviem in fiecare zi.Noi credem ca e imposibil,sa invatam sa murim vreodata.Mi-am pastrat zambetul si optimismul,indiferent de piedici,pierderi sau greutati.Si asta e tot ce conteaza,in definitiv.Fiecare schimbare aduce cu sine o gama complexa de sentimente.De la teama,pana la fericire,ele pot fi experimentate toate odata,oscilant sau crescator,depinde de structura sufleteasca a fiecaruia.In rest,vise amestecate in noianul de treburi zilnice.Nimic din ce a fost nu a ramas,nici macar un cuvant,iar in liniste,cern ganduri si dorinte fierbinti.Poate pentru ca tacerea se soarbe incet din cuvinte nerostite si alteori,cuvintele iau nastere intr-o tacere.In loc sa ma opresc,ma asez si ma odihnesc,ma apuc a hoinari iar pe carari de lumina dupa alte raspunsuri.Momentul acesta e plin de voiosie ca pot sa ma plimb cu bicicleta,si nu as putea trai vreodata fara ea.Sunt noianul zilelor sirag,ce aduce vremii dragi de primavara,multa iubire si speranta,si o viata mai frumoasa...