Thursday, January 12, 2017

Pe toate le uitam pina la urma...

Suflete ce stai pribeag in lume,printre norii ce se urca tot mai sus spre culme,abatindu-te din drum.Nu uita caci toate lucrurile-n viata,pina la urma nu au nici un rost,ce-ai zidit in Isus sta de fata,Vesnicia iti este de folos.Nu uita,El stia tot ce ti se cuvine,dar pentru tine a rabdat.Chiar pamintul intins cu tot ce-i verde,tot daca tu l-ai stapini,daca sufletul tu ti l-ai pierde,la nimic nu ti-ar folosi.O legenda spune ca:o femeie cu un copil in brate,trecand pe linga o pestera,a auzit o voce care i-a spus:Intra si ia tot ceea ce iti doresti,dar,sa nu uiti ceea ce-i mai important.Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi,poarta se va inchide  imediat pentru totdeauna.Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii.Fascinata de aur si bijuterii,a asezat copilul pe o stinca si a inceput sa stringa tot ce putea duce.Apoi,din nou vocea i-a vorbit:ai doar 8 minute!Cand au trecut cele 8 minute,femeia,incarcata cu aur si pietre pretioase,a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru,iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.Bogatia a durat putin,dar disperarea pentru totdeauna.La fel se intimpla de multe ori si cu noi.Avem o viata de trait,si o voce ne aminteste mereu:Nu uita ce e mai important!Si cele mai importante sunt valorile spirituale,familia si copii,viata,adevarul si demnitatea de om.In schimb bogatia,ne fascineaza intr-atit incat uitam de ceea ce e mai important.Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul:bogatia sufletului.Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede.Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi,nu ne mai folosesc la nimic regretele.Traim intr-o lume de probleme,ingrijorati si nelinistiti,numai pentru ca am uitat ce e cel mai important:bogatia sufletului!


In pietre toti suntem nemuritori...

In pietre toti suntem nemuritori.Toti suntem nemuritori,dar trebuie sa murim intai.Bineinteles ca si moartea dispare odata cu fiinta.Viata exista pentru ea insasi,nu pentru moarte.Povestea existentei noastre,prologul printr-un elogiu.Traim,dar nu avem vesnicia de partea noastra.Cu siguranta cunoastem asta,dar nu inseamna ca o si intelegem.In moarte toti ne regasim,in liniste deplina.In intuneric toti ne ghemuim,privind o luna plina.Suntem liberi sa facem ce vrem,nu?Declaram in stanga si-n dreapta ca viata e prea scurta si ca trebuie sa traim momentul.Pentru cei care mor inainte de vreme ne impresioneaza povestea lor,timp de cateva minute.Spunem o rugaciune pentru familie,si facem efortul sa-i aprindem o lumanare,sau sa-i ducem o coroana.Ce sens mai au toate aceste lucruri?Ce sens mai are viata,cand stii ca moartea te asteapta?Traieste fiecare zi ca si cum maine ai muri.E foarte dificil sa ii prindem adevaratul inteles.Unde vor fi toate acestea in moarte?Asa-i ca nu mai are sens nimic?Odihneasca-se in pace,Dumnezeu sa-l odihneasca,Dumnezeu sa-l ierte.Traieste fiecare zi ca si cum maine ai muri.Caci fara El,nimic nu mai are sens.Nici viata asta,nici moartea,nici viata de dincolo.Suntem doar carne si oase,care se plimba prin lumea asta fara sens,iar la sfarsit sunt hrana pentru viermi.Eu imi doresc ceva mai mult de atat.Eu imi doresc sa traiesc vesnic,sa fiu nemuritoare.Eu,nevrednica din tina,dar din Dumnezeu farima.Ma inchin,si sorb vesnicia uitind de o lume,prin care am trecut,exact ca o nemuritoare!Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat,pentru indeplinirea rostului ce-i este impus.Acest termen acordat omului,deci moartea este de folos omului.Iar cand acest trup stricacios se va imbraca in nestricaciune,si acest trup muritor se va imbraca in nemurire,atunci va fi cuvintul care este scris:"Moartea a fost inghitita de biruinta.Unde-ti este,moarte,biruinta ta?Unde iti este,moarte,boldul tau?"I Cor.15,54-55 Multi oameni traiau la inceputul lumii cu sutele de ani,dar si lor le venea sfirsitul.Erau puternici,dar nici unul dintre ei nu a reusit sa biruie moartea.Altii,prin intelepciunea lor,se ridicau deasupra tuturor,descopereau tainele naturii,dar nimeni dintre ei nu a reusit sa omoare moartea.Chiar si dreptii,cu intristare,se coborau cu sufletele,simtind ca totul in viata e desertaciune si chin sufletesc,care se prelungeste pina la moarte.Dar astazi moartea a fost biruita,Hristos a inviat.El a primit moartea si ingroparea,inviind din morti,a devenit biruitorul mortii.Bucurati-va,toti cei bolnavi,cei intristati si suferinzi!Va veni si pentru noi vremea unei Vieti pline de bucurie...