Tuesday, November 29, 2016

Calitate nu cantitate,valoare nu lungime...

Arta de a imbatrani este arta de a aparea in fata generatiilor care vin dupa noi ca un sprijin si nu ca un obstacol,ca un confident si nu ca un rival.Mai sus de oameni si de imparati,mai sus de toate pe care le-ai creat,mai sus de lume,mai sus de intelepti,Tu ai fost,si ramai in veci de veci.Mai sus de tronuri si imparatii,mai sus de-a lumii mari bogatii,mai sus de aur si tot ce-i valoros,Tu ramai in veci cel mai pretios.Luati in considerare,viata e mult prea scurta,priveste doar inainte.Sunt un chip pierdut in lume,cu o viata si un nume.Nu mi-e rau,dar nici prea bine.Am tupeu dar si rusine.Si pot spune intr-un final,ca sunt ca orice om normal.Asta sunt,Raveca,asa ma cheama.Cine vrea,ma baga-n seama.Iar cui nu-i place felul meu,n-am ce-i face,asa sunt eu.O piesa de teatru,asa este viata,nu conteaza cat de mult a tinut,ci cat de frumos s-a desfasurat-Seneca Viata este calitate nu cantitate,este valoarea nu lungimea vietii,e aceea ce conteaza.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc,pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac,pentru toate cartile pe care vreau sa le citesc si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.Purtam poveri ce nu-si au rostul,in viata asta mult prea scurta,si ne miram ca uneori,calcam la singura reduta.Ne incovoaie ne ranesc,iar noi le ducem zi de zi.Opreste Doamne suferinta,si vom scapa de grelele poveri.Ati simtit vreodata o voce interioara atat de puternica care va striga sa ii dati atentie,care va spune sa va opriti,sau sa mergeti mai departe?Voi vorbi despre adevarul simplu,trebuie sa ne uitam de fapt si sa luati in considerare,in vremea in care eram scolari am invatat sa numaram.Dar cred ca e timpul sa ne gandim la ceea ce numaram.Pentru ca ceea ce numaram conteaza cu adevarat.Nu tot ce poate fi numarat conteaza,si nu tot ce conteaza poate fi calculat.Nu contrazic pe Einstein,dar daca lucrurile cele mai valoroase din viata din afacerile noastre nu pot fi numarate,si nu li se pot atribui o valoare,nu ne vom petrece vietile prinsi in capcana masurarii lucrurilor comune.Cum va simtiti cu felul in care va petreceti timpul in fiecare zi?Timpul este una dintre resursele cele mai rare in lume.Adevarata placere a vietii,fericirea nu inseamna sa ai ce iti doresti.Inseamna sa vrei ceea ce ai.Cu alte cuvinte,fericirea este egala cu a dori ceea ce ai.Realitatea este ca,deseori ne concentram pe urmarirea fericirii,ca si cum fericirea ar fi ceva pe care trebuie sa-l obtinem,un obiect pe care trebuie sa-l avem.E timpul sa descifram un mod de a calcula,un mod de a imagina ce e important in viata.Viata masoara totul pe scurt,cu exceptia a ceea ce face ca viata sa merite traita.Totul se naste,creste,traieste si moare.Omul sufera pentru ca se agata de visul lumii,de atractia simturilor,de iluzia ca poti sa pastrezi totul,uitand ca viata e un fluviu ce curge.De fapt suferinta se naste din atasament.Ne agatam de pietre,temandu-ne de flux.Si totusi doar purtati de fluxul navalnic al vietii putem merge inainte,spre nou,spre altceva,spre ACASA.Nefericit e acela care nu poate fi singur o zi din viata lui fara sa nu sufere chinul plictiselii si care prefera,daca este nevoie,sa stea de vorba cu prosti decat cu el insusi.Fericirea e o iluzie,asemeni multelor povesti din copilaria noastra inocenta si lipsita de griji.Este ceva ce cautam si nu gasim niciodata,ceva ce nu poate fi realizabil in procent declarificare.Cand sunteti nefericiti,ganditi-va la cei mai nefericiti ca voi.Viata noastra nu e decat o simpla iluzie si ne drogam cu minciuni de cand ne nastem si pana murim.Ne place teribil de mult sa spunem ca avem totul sub control,ca ne controlam viata si ne "facem destinul"pentru ca asta ne satisface dorinta noastra teribila de a detine puterea.De fapt,in fiecare dintre noi zace iluzii multe mari si apoi ajungem la diluzii.Cand esti prezent traiesti de fapt viata.Viitorul sau trecutul sunt doar iluzii.De cate ori nu te gandesti la lucrurile care vrei sa se intample,de cate ori nu-ti amintesti de greselile din trecut?Sa traiesti in prezent inseamna sa traiesti in acceptare si sa faci din viata ta o sarbatoare.Scopul sa fie aici si acum.De fapt tu sa fii scopul.Ceea ce nu traim la timp,nu mai traim niciodata.Acesta este un adevar incontestabil,din toate punctele de vedere.In multe cazuri,ori fugim de trecut,ori sarim peste prezent cu gandul la viitor.Traim mereu in iluzie dar niciodata nu traim viata asa cum e ea.De cate ori n-ati vrut sa faceti un gest frumos dar nu l-ati mai facut?De cate ori ati auzit din partea celorlati ca nu au timp?Din pacate traim in epoca lui,nu am timp.Toata lumea se grabeste,alerga,de parca ar incerca sa prinda moartea,din timp.Nimeni nu mai da importanta rasaritului,apusului,culorilor,nimeni nu mai aude vantul,nimeni nu mai urca muntele sa guste din apele reci ale izvoarelor cristaline.Nimeni nu mai vede,nu mai aude,nu mai simte,nu mai traieste viata cu adevarat.Toata lumea fuge,alearga,se grabeste,pentru ca a memorat deja ritmul nebuniei,sarind peste esente,cautand golul.Amalgamul de experiente mici si mari dau iluzia vietii,insa viata nu este iluzia adevarata.Rostogolindu-se prin viata noastra,amestecandu-se unele cu altele,clipele si momentele,ne hranesc iluzia,ca o putem lua iar si iar de la capat.Cu fiecare zi rasar si apun alte si alte iluzii.Pana cand cerul vietii noastre meschine ramane fara soare,scufundandu-ne in bezna,ca la inceputurile facerii lumii...